Via Tomata. Care isi incepe postarea spunand ca „Omul cat traieste invata”. Ceea ce e perfect adevarat. Cat despre mine, eu iau lectii de viata zilnic si le asimilez cu setea unuia care a mers prin desert o saptamana.

Cea mai frumoasa lectie de viata mi-a dat-o maternitatea. Caci da, iar ajung la capitolul asta, din moment ce acum sunt indisolubil legata de tot ceea ce reprezinta acest cuvant. Miracolul nasterii, puritatea primelor luni de viata, linistea care e asternuta pe fetele copiilor mei cand dorm, disperarea cu care te cauta sa obtina alinare si confort in bratele tale si multe multe altele, sunt toate mici momente din care inveti enorm de multe lucruri. Totul e sa iti deschizi mintea si sa le primesti. Alte lectii de viata primesc de la copiii mei, in fiecare zi, care ma invata sa ma intorc inapoi in timp si sa imi recastig amintirile din copilarie si sa privesc prin ochii lor lumea.

Sa nu regret trecutul, pentru ca fiecare pas facut m-a adus in acest moment, in care ma aflu acum, si nu imi pot dori nimic mai mult. Poate doar intelepciunea de a avea mai multa rabdare.

Sa ma bucur de fiecare clipa, de fiecare lucru marunt, de un zambet, o raza de soare, o floare. Sa fiu mai umila, mai toleranta. Sa iert si sa las de la mine. Sa vad partea buna a lucrurilor. Poate nu sunt asa mereu, insa zi de zi incerc sa invat sa fiu asa.

Multe lectii frumoase, care ma fac sa fiu mai buna, atat cu mine insami, cat mai ales cu ceilalti. Cat este de bine in lumea in care traim azi, nu stiu. Dar stiu ca imi place de mine, asa cum sunt eu. Si stiu ca in fiecare zi pot sa mai invat multe, si ca pot deveni si mai buna decat sunt acum.

Lectia despre maternitate este lectia despre umanitate. Si daca asta ne face sa devenim oameni mai buni, apai mi-as dori ca toti sa devina mame.