Ii sunt datoare lui Manafu cu feedback la WOW. E doar o datorie de onoare, pe care eu o consider importanta, si cu atat mai mult am resimtit lipsa timpului in aceasta saptamana.

Deci, in urma cu exact o saptamana s-a desfasurat cea de a doua editie a evenimentului WOW – Women on Web. In mare parte totul s-a desfasurat dupa aceleasi reguli ca si prima data. Vreau sa ii multumesc lui Manafu pentru invitatie, conteaza foarte mult pentru self esteem-ul meu.

Ce mi-a placut.

Organizarea, fara cusur. Chiar nu am ce sa discut, totul a fost de nota zece, chiar daca a fost o mica problema cu muzica de background a Cristinei Bazavan.

Eu cred ca am fost singura participanta cu insotitoare. Si inca ce insotitoare! Eh, insotitoarea mea a stat pe tot parcursul primei parti incredibil de cuminte. Cuminte inseamna ca atunci cand a vorbit, a facut-o in soapta, si ca mai mult a stat si a desenat si a scris hieroglife pe blocnotes-ul primit la intrare. E drept, persoana langa care m-am asezat a ridicat o spranceana cand a vazut-o pe fii-mea, dar nu s-a manifestat vizibil sau vocal. Am mai avut parte in pauza de niste priviri mai „kinky”, dar le-am ignorat cu gratie, ca eram setata sa ne simtim super bine si sa ne relaxam si eu si Chiti, in iesirea noastra „ca intre fete”. Ceea ce ne-a reusit.

Eu am ascultat un discurs foarte interesant, dar un pic cam dezlanat al Sandrei Pralong, dar din care am extras multe invataminte, deci overall a fost ok. Un al doilea discurs, al Cristinei Bazavan a fost mult peste cel din toamna, sper ca mesajul ei sa fie preluat de generatia mai tanara. M-am identificat in multe situatii cu ea, am empatizat cu ea, m-as bucura sa o faca si generatia care vine in urma noastra. In Sanda Nicola am vazut invingatoarea si ne-a aratat cat de important este online-ul in ceea ce face. Cam atat. Pentru ca nu am participat decat la prima sesiune, iar din prima sesiune doar ele trei au contat. Restul de doi speakeri au fost blazati, stresati, emotionati si mai balbaiti (nu, nu l-au batut pe Manafu la capitolele astea, care mai avea putin si se gatuia de tot in momentul in care a prezentat-o pe Sandra Pralong ).

M-am intalnit cu o fosta colega de facultate, si Doamne cat de frumos este cand revezi fosti colegi! Am povestit de copii, ea are doi, eu trei, deci am fi discutat cred si ore intregi, daca ea nu ar fi fost on the job, facand parte din echipa lui Manafu de la Evensys.

Am facut cunostinta cu Ionouka, si mi-as fi dorit sa avem mai mult timp sa povestim. Sper doar ca am marcat un inceput frumos (inca unul, de cand am blogul!) si ca sentimentul pe care l-am incercat, acela ca parca o cunosteam de mult a fost reciproc.

Ne-am revazut cu totul intamplator cu o buna prietena cu care nu ma mai vazusem de ceva vreme, care nu participa la WOW, insa s-a nimerit sa fie si ea in pauza in momentul in care noi ne pregateam sa plecam.

Ce NU mi-a placut:

Nu mi-a placut autosuficienta invitatelor. Pentru ca am avut asa un sentiment neplacut ca multe au venit acolo ca sa fie vazute. Remarcate. Prin tinuta, prin atitudine si comportament. Am simtit o tona de auto-importanta (intelegeti ce vreau sa spun). Iar in timpul discursurilor (am simtit eu rusinea rusinii cand Sanda Nicola a subliniat intr-un mod cu totul si cu totul diplomat si fin ca nu e ok sa auda zgomot de taste in timp ce ea isi tine speech-ul ) nu am auzit decat asta. Zgomot de taste in toate partile. Iar daca nu era laptopul, era smartphone-ul. Evident, femeile online sunt online mereu, dar totusi cu niste limite. Impuse de bunul simt si de respectul atat fata de speaker-i cat si fata de cei de langa. Tot ca o paranteza, evident ca zgomotul nu s-a oprit nici dupa ce Sanda Nicola a sugerat ca ar fi de preferat sa se opreasca…. Trist. Trist, ca doamnele cu pricina se considera atat de importante incat nu le mai intereseaza niste reguli minime de decenta. Trist ca desi au primit o invitatie, si deci se aflau acolo pentru ca evenimentul era pentru ele, nu au catadicsit sa il onoreze pe masura.

Printre doamnele autosuficiente, fara de care evenimentul ar fi fost lipsit de sens iar business-ul propriu ar fi decedat complet si irevocabil in cele patru ore petrecute de dansa acolo s-a aflat o reprezentanta a firmei de PR Presage. O mentionez pe doamna, ca a stat in fata mea, ca a butonat non stop laptopul, ca nu si-a ridicat o clipa privirea sa vada ce se intampla in sala. O dau exemplu ca nu am altul pe care sa pun degetul. Dansei i-am vazut semnatura, dar ca dansa au fost marea majoritate din sala. Si mi-a lasat un gust amar.

Altfel, chiar imi pare rau ca nu am putut participa la tot evenimentul. Dar la cat am participat am observat un mare pas inainte fata de primul, ceea ce inseamna ca nu numai ca s-a tinut cont de sugestiile facute de noi in toamna, dar s-a evidentiat un commitment serios in realizarea unei suite intregi de evenimente. Manafu, multumesc de invitatie si mai vreau si data viitoare!