Existam pentru ca rezistam

Este titlul sub care Antena 3 si-a aniversat sase ani de emisie. Recunosc ca eu, in ziua de duminica nu prea m-am uitat pe alte canale. Motivele au fost mai multe, plecand de la faptul ca acolo am cateva persoane care mie imi sunt foarte dragi, ca acolo sunt poate cele mai cunoscute nume in materie de jurnalism si poate printre cele mai profesioniste persoane din tara, ca televizoarele noastre sunt in majoritatea timpului cantonate acolo, ca acolo am parte de multe momente de calitate, ca, ca, ca.

Dar mai ales pentru ca motto-ul ales de ei m-a pus foarte tare pe ganduri. M-a pus pe ganduri, mai ales in contextul general actual, economic, politic, social, samd., in care senzatia generala este ca ne ducem la vale, ca ne afundam din ce in ce mai tare si ca, da, am ajuns sa rezistam.

Si acum va propun o leapsa. Este, cred prima leapsa pe care o initiez de cand e blogul, si nu e o leapsa comoda.

Va propun sa stati sa va ganditi la acest motto, „Existam pentru ca rezistam”, sa raspundeti la el, daca este valabil pentru voi sau nu si sa motivati de ce. Trei argumente.

Mai apoi, sa va ganditi la trei lucruri care va deranjeaza la contextul actual din tara asta si cum visati voi sa fie in realitate. Stiu, trei este un numar extrem de mic.

Voi incepe eu. Chiar cred ca in Romania, in momentul de fata ca sa existi trebuie sa rezisti. Este poate cel mai trist si patetic lucru pe care l-am spus in ultimul timp, dar este mai mult decat adevarat. Rezistam in pofida marlaniei care ne inconjoara si impotriva careia am inceput sa ridicam ziduri ca sa nu fim acaparati. Rezistam pentru ca trebuie sa ne adaptam permanent ca sa facem fata si sa ne pastram coloana verticala in continuare. Rezistam pentru ca in timp vrem sa schimbam, nu vrem sa ne mai facem ca nu vedem. Rezistam pentru ca sincer, credem ca mai este avem niste sanse la schimbare.

Ce ma deranjeaza? Da, trei lucruri sunt putine. Dar imi impun si va impun aceasta limitare, pentru ca altfel o luam razna.

Ma deranjeaza ca nu mai avem valori. Si cele pe care le avem nu le mai promovam. Ma deranjeaza ca nu avem deloc valori la cel mai inalt nivel si ca, pana la urma cei care se afla la conducere sunt oglinda perfecta a societatii in care traim. Si de aici nu vad cum ar putea sa se schimbe lucrurile, atata timp cat fruntea nu mai inseamna elita. Cum as vrea sa fie? Uitati-va la monarhiile din Europa. Cam asa ceva mi-as dori, fara sa fiu o regalista.

Ma deranjeaza lipsa ideii de comunitate. Ma deranjeaza faptul ca fiecare este pentru el si nu pentru el si pentru comunitate. Ca simtul civic este undeva la pamant si ca de obicei initiativele de gen sunt inabusite rapid. Mi-ar placea sa vad comunitatile cum cresc prin ele insele, cum se cultiva spiritul de echipa si binele colectiv.

Si al treilea lucru, ma deranjeaza mizeria. Mizeria efectiva de pe strada. Ma deranjeaza ca trebuie sa merg pe strada cu ochii numai la picioare, de teama sa nu calc intr-un caca. Ma deranjeaza ca dupa ce i-am spus vecinului de langa noi sa nu isi mai lase cainele sa faca treburile murdare in fata casei mele si sa stranga zecile de rahatei mai uscati sau mai proaspeti din fata intrarii in curtea noastra, dumnealui a considerat de cuviinta sa isi mute cainele la casa urmatoare. Si sa umple acolo trotuarul de caca. Si la mine sa urle, ca eu nu iubesc cainii si ca sunt prost crescuta, ca nu il respect, si ca el sta in cartier de 30 de ani. Iar acum ma evita pe strada si se uita la mine de parca sunt ….. Iar rahateii sunt in continuare. Si aici visez la un vecin care mi-ar cere scuze ca si-a uitat punga de strans caca acasa si ar fugi imediat sa remedieze situatia. De fapt visez la un vecin care in viata lui nu ar lasa un caca pe strada.

Hmmm, ce visez eu cu ce e in realitate nu prea se pupa. De aceea ma simt alienata in propria tara. Si ma doare.Si de aceea exist inca pentru ca momentan doar rezist.

La voi cum este? Maria, Nadina, Fifi, Tomata, Ionouka, Olivia, Alina din Australia, Simona din Canada , Lola din Portugalia, si ultima, dar nu cea din urma, Maria Mirabela din Belgia. Pentru cele patru doamne din diaspora, sunt curioasa daca se aplica motto-ul si acolo, in tara voastra adoptiva. Indiferent de modul in care ati ajuns acolo.

Si la final, un multumesc din inima doamnelor din Antena, se stiu ele care sunt, pentru TOT ceea ce faceti acolo, zi de zi.

12 Comments

  1. Bogdana, sa spun despre tara adoptiva sau despre Romania?

    Reply
  2. ideal ar fi despre amandoua. cum poti si cand poti!

    Reply
  3. Mi-ai dat de lucru inainte de vacanta.. dar rezist :D

    Reply
  4. Bogdana, eu am mai vorbit despre aici si … dincolo. Acasa si vechea acasa. In felul care mi-e mie intamplat, absolut subiectiv.

    Am scris si la Ada azi, eu cred ca ai pus degetul pe rana, cele trei coordonate principale enumerate de tine te fac sa te rupi sau sa rezisti, pe baricade.
    Eu din pricina lor am simtit ca nu mai pot, ca-mi TREBUIE, vital, sa plec.
    Si, gratie lor, indeplinite intr-o normalitate care MIE mi s-a potrivit aici, am ramas si mi-e, acum, downunderul, ACASA.

    1. Exista valori in micul mare: noi, oamenii, familia, umanitatea. Cuprinse in moralitate, decenta, respect.
    Acolo unde le vad eu trebuitoare.

    2. Exista, inca, spiritul de apartenenta la comunitatea mica, ori mare. Nu perfect concretizat mereu, insa prezent vizibil, simtibil, in aer: nu esti singur pe lume, jurul nu ti-e strain, oamenii sunt saritori, prietenosi, le pasa.

    3. Mizeria e putina. Nu inexistenta, dar aproape ignorabila. In sensul ca e marginala si in general vorbind toti facem eforturi impotriva ei. Si ma refer atat la cea morala, cat si la cea materiala. Strans interdependente de altfel.

    Cam atat. Dac-oi mai avea timp, vreodata, am sa mai scriu, cu siguranta. Despre cele doua lumi ale mele, cea din trecut si cea din prezent, spatial vorbind. Dar e un subiect foarte mare si foarte greu. Pana una alta cred ca rezumatul esentei l-am scris, mai sus.
    Si mai aprofundat, un pic, e la mine, la sectiunea partir-c’est-mourir-un-peu (http://cuvintelaplimbare.wordpress.com/partir-cest-mourir-un-peu/), pentru curiosi, ca sa nu-ti raspund numa tie. :)

    Pup.

    Reply
  5. PS Eu nu ma consider in DIASPORA. Ma consider ACASA, departe de unde m-am nascut si am crescut, dar acasa. Acasa mi-a fost si in Romania, o vreme lunga, dupa care … am plecat. Spre alta ACASA. Atat, nimic antagonic. Doar diferit. :)

    Reply
  6. P.S. Ca de obicei Alina a reusit sa sintetizeze mult mai frumos in cuvinte decat as fi putut eu :-) Si situatiile noastre sunt identice, iar tarile si felul in care ne-au primit, similare. Motivele din care am plecat, idem…
    Deci, si noi, nu existam pentru ca rezistam, nu, viata noastra nu mai e o lupta pentru a rezista, este o integrare frumoasa in care tot ce ne dorim de la viata este brusc tangibil si la indemana, cu pasi marunti ne indreptam spre acel ceva (sau mai multe) si le bifam incet. Nu ne straduim sa ne mentinem identitatea, ea ne e respectata. Nu ne straduim sa ne mentinem valorile, ele ne sunt respectate si chiar imbunatatite pe alocuri. Suntem tratati ca oameni intr-o tara de oameni.
    Daca trebuie sa spun un lucru care ma supara la tara mea adoptiva, ar fi prima generatie de emigranti. Stiu, si eu fac parte din asta, si imi asum generalizarea. Dar toti vin din tarile lor vechi crispati si contrati ca sa faca din tara noua un fel de imagine a tarii pe care au parasit-o, nu sunt dispusi sa faca concesii si de aici se nasc mari crize si de identitate si psihologice. In schimb, generatia nascuta aici si trecuta prin sistemul de scolarizare canadian, indiferent de tara de origine a parintilor, arata cu totul altfel. Intelegatori, TOLERANTI, si cu respect fata de ceilalti. Sper ca trendul sa continue tot asa, si ca valul perpetuu de proaspeti emigranti sa nu reuseasca sa clatine echilibrul societatii care deocamdata functioneaza aproximativ bine. Alte plangeri nu prea am la adresa tarii unde locuiesc, si pe care o numesc si eu ACASA, pentru ca m-a primit cu bratele deschise si m-a cuibarit si mi-a promis ca no matter what, VA FI BINE.
    Va pupam!

    Reply
  7. Sper sa nu te superi pe mine, dar voi refuza leapsa asta. :( Din doua motive: unul pentru ca am obosit sa ma plang si sa gasesc solutii sau explicatii cand pe altii, care ar putea face ceva, ii doare in cot, si altul pentru ca Antena 3 e unul dintre canalele pe care nu le suport.
    Ma revansez la alta leapsa. :)

    Reply
  8. Mie nu mi-ai dat leapsa dar uite ca ma bag in seama spunand ca eu visez la:
    – o cresa/gradinita la care copiilor sa li se vorbeasca frumos si sa se faca educatie, nu sa fie amenintati ca vin tiganii si-i iau daca nu-s cuminti sau sa fie batuti…
    – vecini cu bun simt care raspund la salut sau saluta primii (barbatii)si care nu pun muzica pentru tot cartierul (nu comentez acum genul muzical)
    – sa pot sa-mi las umbrela pe un hol inainte de a intra intr-un cabinet, fara sa-mi fie furata in 3 secunde (cum mi s-a intamplat azi)
    – salarii decente in invatamant, cultura si sanatate….
    – si da, la curatenie pe strazi….mi-e sila de mormanele de coji de seminte pe care le vad in fata fiecarei bancute din parc sau de pe trotuar

    Si multe altele…..

    Reply
  9. Alina, Simona, ce pot sa mai spun decat ca spre asta dorim si noi sa ne indreptam si chiar am avut o perioada in care am crezut cu tarie ca prin pasi mici si mai ales prin exemplul personal voi schimba ceva. nimic mai gresit in anumite situatii. pentru ca degeaba imi umplu eu geanta cu toate gunoaiele, pentru ca nu vreau sa le arunc pe strada, daca vad cum zboara dintr-un tico in mers un pahar gol de la macdonalds. sau vad, cum am vazut aseara, intr-o plimbare scurta prin cartier, pe dr lister la nr 56, un taran cum manca alune in coaja, sprijinit de gard si arunca cojile in strada. si am vrut sa ii zic ceva, insa m-am oprit. am vrut sa ii zic lui radu sa ii zica si m-am oprit. pentru ca imi e frica de reactie. taranul nu pricina de exemplu isi spala la doua zile masina in strada. si jumatate din cartier isi spala masina si covoarele in strada. iar strada este plina acum de tei scuturat de la ploi. va imaginati cum pute combinatia? si asta am renuntat sa incerc sa mai schimb. si la fel ca aseara, in plimbarea noastra romantica, am plecat capul, am calcat pe coji si am trecut mai departe

    Reply
  10. Tomata, iti respect alegerea si iti multumesc pentru raspuns!

    Oricum vor mai fi ocazii :)

    Reply
  11. Bogdana, am vazut leapsa zilele trecute dar am fugit de Bucuresti. Promit ca luni ma revansez cu un raspuns :)

    Reply

Submit a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *