La ideea Roxanei, prima noastra consultanta acreditata La Leche League, scriu si eu pentru postarea lunii iunie. Tema acestei luni e legata indisolubil de vacanta. Iar eu deja am destule experiente legate de alaptarea in vacanta.

Am alaptat peste tot pe unde a fost posibil, de fiecare data cand mi s-a cerut asta, si mai mult, chiar si fara sa mi se ceara. Pe plaja la Neptun, la piscina, in hotel, in masina, in parcari, in benzinarii. In aeroport, doua ore in avion, inca o ora in masina pana la hotel, la plaja, la piscina, la restaurant, la terasa, iar in masina, in aeroport, in avion. Asta a fost David.

Am considerat mereu ca o plecare poate fi extrem de traumatizanta pentru un bebelus, si ca suptul la san, in sine o activitate relaxanta si linistitoare, dincolo de rolul de hranire, poate aduce cu sine acceptarea mai rapida la noile coordonate. Si asa a si fost. Am avut un copil linistit, relaxat, care nu si-a schimbat sub nici o forma obieceiurile de acasa, mai ales cele legate de somn (principala noastra grija :)). Si daca anul trecut cand David avea un an, in prima vacanta era inca alaptat, in cea de a doua, la trei luni si ceva distanta, deja il intarcasem, si totul a fost dintr-odata mult mai complicat. In afara de faptul ca am dedicat o mare parte din bagaj laptelui, David nu a vrut sa manance mai nimic de la hotel. Aceeasi locatie, aceleasi conditii, singura schimbare fiind intarcarea. Nici zborul parca nu a mai fost la fel de lin, desi ambii copii au fost niste ingeri in comparatie cu restul avionului.

Raducu are si el deja povesti de vacanta. Raducu la cele nici trei luni ale lui a fost in Belgia, unde evident, ca a fost alaptat peste tot, de la hotel, aeroport, avion, masina, strada, restaurant, terasa, pana la, cireasa de pe tort, cabina de proba de la H&M. Nu a contat locul, a contat insa enorm ca i-am oferit ce a vrut atunci cand a avut nevoie. Si ca mai presus de hrana, a primit si multa dragoste si liniste la pachet.

Si da, nu mi-as imagina o vacanta linistita daca nu as alapta, mai ales niste copii atat de mici. Am avut parte de liniste, de copii relaxati, fiecare la vremea lui, iar noi de mult confort psihic. Confort pe care nu cred ca l-as fi obtinut vreodata dintr-un biberon.

Cam asta a fost, povestea continua insa, ca iulie si august sunt luni de plimbari. Mai intai mergem la mare, dupa care ne ducem pe la manastiri si in sfarsit ne cantonam la Sinaia. Deci, drumuri multe, lungi, obositoare, dare care vor fi infinit mai usoare, pentru ca mancarea va fi la purtator, la discretie, ori de cate ori va fi nevoie de ea.

PS: Am inca mari probleme apropos de cum sunt privita in momentele respective, am uneori mici strangeri de inima. Multe vin din interiorul meu,  din faptul ca nu sunt 100% confortabila cu alaptarea in public, pe care inca o consider ca fiind un act extrem de intim si de personal, intre mine si bebe. Insa, incerc cu fiecare alaptat sa trec peste toate astea, si poate sa pun si eu, in felul meu, umarul la schimbarea unor mentalitati in Romania, apropos de alaptare, de alaptarea in public, si alte subiecte delicate care inflacareaza instantaneu toate spiritele.