E greu de cuprins multitudinea de informatii pe tema alaptarii. Sunt la copilul numarul trei, si credeti-ma pe cuvant ca sunt departe de a fi invatat totul despre alaptare. Ba mai mult, pot spune ca in fiecare zi mai invat cate ceva.
Insa, pot trage cateva concluzii, care ar putea fi de ajutor (sper eu):

1. Informati-va. Stiu, pana nu ajungeti acolo, nu aveti cum sa aveti o idee despre ce si cum inseamna alaptatul. Insa, veti avea macar o idee. Cititi, si nu cititi numai cartile stiintifice pe tema respectiva. Sunt „sterpe” de sentimente. Iar sarcina, nasterea si alaptatul sunt 99% sentimente. Puteti citi site-urile de specialitate despre alaptare, forumurile (nu sunt fana lor, dar asta nu inseamna ca le exclud. eu doar am o maaare alergie la nick-name-uri de genul „pufylyka2007″si la limbajul cu multe „neologisme de mess” folosit pe acolo) dar mai ales blogurile (de specialitate si nu numai). De ce zic de bloguri? Nu pentru ca as avea eu unul. ca nici nu prea am scris pana acum pe tema asta. Insaaaa, un blog inseamna un commitment pe termen lung, nu doar un nickname pe un forum. Si informatia de pe blog este informatie din experienta in cele mai multe cazuri. Iar experienta si share-ul de informatie acumulat din experienta este important. Nu inseamna ca vi se va intampla si voua neaparat tot ce ati citit. Dar atunci cand se va intampla va veti aminti ca ati citit la un moment dat ceva pe tema respectiva. Si va va fi de ajutor in timpul de reactie. Nu va speriati de ce cititi. Again, nu este neaparat obligatoriu sa vi se intample si voua. Dar la fel cum ati acumulat cu aviditate „n” povesti despre sarcina, primul trimestru si asa mai departe, la fel ar trebui sa vedeti toate partile alaptarii. Mai bune si mai putin bune.

2. Aveti drepturi! In maternitate daca voi spuneti fara lapte praf, trebuie sa va asculte. Asa trebuie sa fie. Voi decideti. Cu fermitate insa cu blandete. Eu vin cu experienta unui spital de stat, si no baby friendly. Cu alaptat la program, am aflat ca daca eu spun fara formula, apai respecta ceea ce spun. Nu va fie rusine sa apelati la asistente. Am dat peste cele mai mari acrituri cu putinta, insa in aceeasi masura a fost si vina mea, ca mi-a fost rusine sa le „deranjez”. Mare greseala. Nici macar nu am incercat de frica de a fi respinsa. Am pierdut din start. Si nu numai eu, dar si fata mea.

3. Nu alaptati la program acasa. E cea mai mare idiotenie pe care am auzit-o vreodata. Copilul, bebelusul, nou nascutul, este ghidat exclusiv de instincte. Ei nu stiu ce e aia program. Foamea, somnul, dar mai ales dorinta de atasament nu poate fi programata. Evident, ca in timp, odata ce v-ati obisnuit cu bebelusul, cu rutina (ceva 100% diferit de program!) veti vedea ca va apare si un „program”. Dar primele luni, lasati-va ghidata de ceea ce va transmite bebelusul vostru. Ascultati-l, pentru ca el stie cel mai bine pentru el. Nu voi. Si nu ma insel deloc cand spun asta. Recunosc cu inima pe mana ca imi pare rau ca am invatat asta abia la al treilea copil, insa este mai mult decat evident cat de linistit este copilul asta, si cat de usor raspunde la orice stimul din exterior. Sau ca sa fim la moda, cat de zen este. Si asta se datoreaza mai ales faptului ca l-am ascultat, am fost aproape mereu calma in ceea ce il priveste (nu si in rest, ca sunt colerica cat cuprinde) si l-am lasat pe el sa ma ghideze pe mine. Pana veti vedea un program in ceva ce pare un haos total (viata voastra post partum) vor trece cateva luni. Sunt cateva luni, versus o viata intreaga pe care o are in fata copilul vostru. Sunt lunile care nu se mai intorc. Sunt acele luni, in care puteti sa dati ce e mai bun din voi pentru ca bebelusii vostri sa aiba un start bun. Puteti sa ii alaptati. Sa faceti tot ce se poate, tot ce va sta in putinta ca sa se intample asta. Pentru ca odata ce trec greutatile, si ranile si durerile, si noptile in care sunteti zombie, veti vedea cat de linistit este totul. Cum totul se transforma ca prin minune, si nu vreti decat tot mai multe minute din acelea linistite, in care pruncul este la san, si totul este frumos si seren si complet normal si natural.

4. Dati shut down la tot ce inseamna „sfaturi binevoitoare” de la mama, bunica, matusa, vecina samd. Imi pare rau pentru ele, dar au trait in cu totul alte vremuri. Sunt depasite acum. Stiu ca nu sunt rauvoitoare, dar vor face mult rau. Si e mai usor sa previi decat sa repari. Inca o lectie invatata pe propria piele. Din pacate.

5. Nu va cramponati in luarea in greutate. Un copil alaptat, by default, ia in greutate mai greu. Copii ca astia ai mei (ultimii doi) sunt exceptia de la regula. Si zic merci ca am avut exceptii, ca asta m-a scutit de propunerea formulei. Un copil alaptat este un copil alaptat si punct. Si completarea nu are ce cauta, decat daca vrei sa il intarci mai repede. Sau daca pleci urechea la toate ineptiile si tampeniile debitate pe toate canalele, pana la doctori. Nu vrea sa ajungem la eterna poveste ca sunt bine mersi si cu formula. Nu despre asta e vorba. Inclusiv eu sunt bine mersi si am fost crescuta cu formula. Ideea e ca daca vrei ce e mai bun pentru copilul tau, atunci fa-o.

6. Nu va fie rusine sa cereti ajutor. Nimeni nu o sa va ridice vreo statuie ca v-ati jertfit pe altarul maternitatii, iar al vostru copil cu atat mai putin. Insa, nimic nu face diferenta mai mult ca o mama odihnita sau din An in Paste rasfatata.  O mama buna este o mama vie. Este extrem ceea ce spun, insa 100% adevarat, si ar trebui mereu sa aveti in minte „zicerea” asta.

Termin la fel cum am inceput. Informati-va. Daca aveti intrebari, emotii, rezolvarile sunt la cateva click-uri distanta. Suntem intr-un moment in care deja avem la dispozitie multe, multe resurse, si toate de calitate. Depinde doar de voi sa le folositi la maxim.

Mai am gramezi de chestii de spus, dar nu mai am timp. Am printre altele o leapsa restanta, vreo patru produse de la fete minunate de pus la vanzare pentru Bibi si multe poze de prin toate plimbarile noastre, plus multe povesti. Sunt rupta de oboseala, suntem intr-o perioada in care Raducu se scoala uneori si din ora in ora, urland cat il tin baierile, iar noi suntem walking zombies.