Easy peasy, mama de Iepu’, m-a pus intr-o zi calda de iulie sa astern rapid pe coala de hartie virtuala, 10 lucruri pentru care sunt recunoscatoare. Treaba este ca de atunci a trecut ceva vreme, mie mi-a scapat postarea cu pricina, ea nu a facut buzz la mine (by the way, data viitoare ma ciocanesti bine, da?) si uite asa au trecut niste zile bune de atuncea. Insa, eu nu vreau sa sar peste pentru ca e tare frumoasa leapsa asta. Dar frumoasa rau. Ca facand in minte lista asta, brusc devii mult mai optimist si mai fericit. Si e un exercitiu tare bun, mai ales in zilele in care ai senzatia ca inoti in permanenta contra curentului, iar la finalul zilei nu faci altceva decat sa te tarasti in pat si sa cazi lat si lesinat.  Da, eu zic ca e un exercitiu tare bun. Te face sa vezi partea plina a paharului, the bright side of life, rozul intr-o mare de gri si asa mai departe.

Si, inainte sa uit (caci asa fac de obicei cu toate lepsele care ajung la mine, uit sa le dau si mai departe), pun la treaba pe doamna Degetica (da, dear, face bine, parol!), pe Alina the motherhood godess from downunder, pe Tomata (ca imi datoareeee!), pe Papusha the perfect cupcake maker, pe Gabi proaspata mamica x2, pe Nuschu si last but not least, Maria.

Deci, topul meu arata cam asa (stiu, primele locuri sunt tare previzibile!)
1. Familiei mele. Ca este exact asa cum este si nimic mai mult, ca ma iubesc pe mine asa cum sunt eu si ma accepta asa cum sunt, uneori colerica si crizata, foarte imperfecta dar plina de dragoste. Stiu ca nu e usor sa traiesti cu mine, si tocmai de asta le sunt tare recunoscatoare. Barbatului meu ii sunt recunoscatoare ca este mereu, dar mereu langa mine si mai mult, ii sunt recunoscatoare pentru masajul pe spate din fiecare seara, fara de care nici nu stiu cum as rezista. Copiilor mei ca au venit exact la momentul potrivit si ca m-au schimbat si m-au facut un om mult mai bun decat credeam vreodata ca as putea fi.

2. Corpului meu. pentru ca l-am supus la niste excese, pe care nu cred ca si le-a dorit foarte tare. Ca ultimii cinci ani am fost yo-yo. De la 51 la 72, iar inapoi la 54, dupa care iar la 72, iar la 53 iar la 70 si acum iar la 54. La care adaug un stil complet alandala de viata si de dieta, avand zile intregi in care mananc cand apuc si unde apuc (de obicei in picioare si pe fuga). Si la care adaug si anii de dementa, in care l-am supus la alte excese, cum ar fi faimoasele mele 43 de kile in vremea facultatii. M-a suportat, ma suporta in continuare si ii sunt recunoscatoare pentru asta. Si promit ca ma revansez.

3. Parului meu. Ca inca mai e pe cap. Si ca nu e blond. Aici nu am ce adauga, pur si simplu nu mi-ar dorit niciodata sa fi fost blonda. Si ii sunt recunoscatoare parului meu ca nu e blond.

4. Blogului meu. Pentru ca a aparut atunci cand am avut mai mare nevoie de el. Cand grupul vechi de prieteni s-a volatilizat si am fost stearsa din el, si cand nu eram inca acceptata in grupul nou pe motive de prejudecati si altele similare, blogul a venit si a umplut un gol imens. Si pentru ca datorita lui am descoperit o mare de oameni, toti minunati si deosebiti.

5. Prietenei mele. Papusha. Pentru ca am rezistat impreuna. Si chiar daca uneori se face anul si nu ne vedem, stiu ca orice ar fi ea e tot acolo, si eu la fel, si ca legatura noastra se intareste odata cu trecerea timpului.

6. Telefonului meu. Pnetru ca uneori este singura mea legatura cu lumea. Si pentru ca suporta multe si el din partea mea. Si pentru ca are de toate pe el

7. Muzicii. Lui Bono, si lui Bellamy si Chris Martin, lui Bon Jovi si sutelor de oameni care imi dau aripi cand ii aud cantand.

8. SF-ului. Asimov.

9. Spaniolilor. Ca au dat lumii Zara, Camper, Desigual si Custo. La o prima privire.

10. Englezilor, ca ni l-au dat pe Jamie.

Si mai am multe. Ma opresc la zece. E tare bine sa fii recunoscator. E bine, da.