Dupa mezin, the next in line, David

Daca saptamana trecuta am vorbit despre mezinul familiei noastre, azi vreau sa va povestesc cate ceva despre David, fratiorul mai mare. David are acum doi ani jumate aproape. Incepe sa semene din ce in ce mai mult cu tatal lui (nu ma contraziceti, ca intr-o zi cu soare cand o sa am timp urc niste fotografii de ale tatalui lui la o varsta cat de cat apropiata de cea a lui David ca sa va demonstrez). Insa nu seamana numai la fizic, ci a inceput sa semene si la apucaturi cu el. Cand sta pe canapea, de exemplu, are o pozitie identica cu cea a lui Radu, cu un picior peste celalalt. A inceput sa se incrunte si sa se uite pe sub sprancene, semn ca e suparat. Cand il intrebi cum face surioara lui cand face figuri, imediat raspunde: „Ahwaaaahaaaaa!”, luand un ton tanguitor, semn ca surioara lui e tare plangacioasa. Este incredibil de ascultator. Credeti-ma, incredibil. Nu e nevoie sa ii spui de doua ori sa iti dea o jucarie, sau sa faca ceva sau sa se opreasca din a face ceva. Daca il rogi sa iti aduca un lucru, se executa imediat. Mai mereu este calm. Calm ca adancul marii. Stiti copiii aia despre care se spune „unde il pui, acolo sta”? Iar lumea priveste cu scepticism, semn ca „it’s too good to be true, asa ca plimba doamna, ursu’ ca copil asa cuminte nu exista”? Well, David cam asa este. De cand era mic, David a stat cuminte la schimbatul scutecului de exemplu. De cand a crescut un pic mai mare, nu numai ca sta...