Ne-am pregatit ca doi parinti responsabili. Am cumparat din ultimii bani echipament de schi pentru David si pentru Chiti, asteptand cu nerabdare ziua in care ii vom urca pe cei doi pe schiuri. Ne-am facut planuri, combinatii, cine ramane cu bebe, calendar pentru alaptari cat lipsim noi de acasa, meniuri care sa inlocuiasca o masa de san, aranjamente in masina pentru situatia in care il luam si pe bebe cu noi pe partie si asa mai departe.

Eheheeeeei, ca ziua aia nu a venit. Inca. Pentru ca suntem de doua saptamani la Sinaia si avem parte doar de grade plus, doar de soare (NU ma plang de soare) si de nexam zapada. Si daca pana acum nu prea era acum chiar nu mai este (zapada).

Azi la a doua urcare a noastra pana sus ne-am inamolit complet la telegondola. Ma jur ca tot spatiul din jurul telegondolei este un mare teren mocirlos si namolos. A doua urcare a coincis cu socul noilor preturi la telegondola, care au efectuat un triplu salt in sus, ca deh, doar e Romania. Asadar, fata de 27 decembrie, pretul pentru o urcare-coborare a crescut de la 24 la 30 de RON de adult si de la 18 la 23 RON pentru un copil. Scurt pe doi, am fost usurati de 83 de lei.

Am ajuns la 1400, unde ne-am si oprit prima data, insa am realizat ca treaba devenise cumva mocirloasa si pe acolo, pentru ca si la 1400 grade plus, soare cat cuprinde si cam atat. Fata de data trecuta, am zis sa plusam, si sa ne avantam cu kinderii la 2000. Fiind soare, grade plus (tralala stiti povestea), am zis sa luam telescaunul. Telescaunul e ala, acelasi care era (eventual) si acum 30 de ani, de aceea eu l-am poreclit „telescaunul vintage”, insa preturile la el sunt de categoria lux.

Pentru ca dus-intors ne-a costat, guess how much, evident 83 de RON. Am ajuns si sus, cu copiii in extaz, am facut o plimbare scurta, am analizat situatia partiilor, lipsa/prezenta zapezii, lipsa/prezenta cataroaielor si ne-am intors cu telecabina (da, good news, puteti folosi acelasi bilet ultra expensive si pe telecabina!).

Ce vreau eu sa spun cu toate astea? Simplu. Ok, nu tine vremea nici cu noi, nici cu amaratii astia de Sinaieni, care, ghinionul lor mare, au si ei noroc ca exista Craciun si Revelion (si de Craciunul pe stil vechi, as adauga), insa exact atunci cand pot mulge vaca cu laptele de aur, prognoza meteo e mai degraba de primavara timpurie decat de middle of winter, insa chiar in halul asta de jepcari pot fi incat sa scumpeasca preturile in halul asta?

Si sa se ajunga la situatii in care un singur om sa plateasca 143 de lei pentru a utiliza pret de o zi maretele instalatii din Sinaia (care dupa cum spuneam, unele au aspect patinat vintage). Si mai mult, sa fi pus in fata faptului implinit „ah, da cartela asta nu merge pe instalatia noastra, noi nu suntem impreuna cu aia din vale, trebuie sa va luati alta cartela”. Si uite asa alti bani. Insa, la nivel de dotari, ne „laudam” cu toalete  unde trebuie sa iei apa cu galeata dintr-un butoi imens si sa o arunci in veceu, ca deh, nu sunt bani sa se repare instalatia. Keep it close to nature, ati putea zice nu?

In concluzie, nu cred ca pana duminica avem vreo sansa sa punem copiii pe schiuri. Insa, m-am jurat ca la anul, plecam toti cinci in tarile alea nice cu munti multi, cu zapada, cu instalatii multe si ne-vintage pe care merge acelasi skipass, cu „hutte” mari cu toalete functionale si mancare yummy. Nu stiu daca overall iesim in avantaj ca si preturi, insa cel putin nervii nostri valoreaza incredibil de mult mai mult.

By the way, stiti ca am reusit sa cumparam trei sticle de apa Dorna la 2 litri din trei magazine diferite, si patru cutii de lapte din alte doua?

Asta e Romania, dragii mei, prosti suntem noi ca suportam toate astea.

Zapada brown de la cora 1400

Zapada missing in action de la Cota 2000:

The vintage telescaun si fundal, again cu acelasi drum dezgolit spre Cota 2000: