Si a trecut un an

Acum un an ma indreptam spre ceea ce avea sa devina cea mai usoara cezariana din cele trei. Am nascut ca la manual (manualul pentru cezariene, evident). Emotiile au fost maaari si multe, si inca enorm de multe, insa s-a glumit in sala de operatii, cel mai mult pe seama tatuajului meu dar si pe seama faptului ca eram deja veterana pe la spital. Mi-am auzit puiul imediat si primul lucru pe care l-am remarcat a fost ca avea ceva grasime pe el, spre deosebire de ceilalti doi pisoi nascuti la aceleasi exacte 37 de saptamani. Mi-am petrecut restul timpului cu un soi de nerabdare, asteptand sa treaca operatia, sa ma inchida, sa ma duca la TI, sa treaca ziua, noaptea si sa imi vad baiatul. Am fost relaxata each step of the way, si zau ca bine a fost! Am ascultat muzica la iPod, m-am folosit de toate tertipurile ca sa imi ascund telefonul si on top of that, mi-am vazut pruncul, pret de cateva minute, in cursul serii.  A doua zi m-am dus la el, l-am luat si s-a mufat de parca asta ar fi facut de cand lumea.  Iar eu am luat-o de la capat pentru a treia oara. Pentru a treia oara, de un an incoace trecem prin conceptul de „primul”. Si desi e a treia oara, conceptul asta de „primul” ramane chiar ceea ce si este in esenta. Primul.  Si acum a trecut si primul an. Ca vantul si ca gandul, pentru ca nu stiu unde s-a dus. Pierduta printre nopti nedormite, zile pline, brate multe care ma vor, undeva am trecut si eu...

Radu Victor Petru sau Radu mamei

Incepand de azi, 17.01, Radu nu mai este bebelus. Incepand de azi Raducu a devenit Radu :). In seara asta vazandu-l cum alerga mai de-a busilea, mai in picioare, mai in genunchi prin toata camera cu jucarii si cum incerca sa-i prinda si sa-i imite pe fratii lui mai mari am simtit pentru prima oara ca Radu a crescut si clar nu mai este bebe. Nu stiu daca are vreo legatura cu ziua lui dar a fost un sentimanta puternic pe care nu l-am mai avut pana acum. Parca intr-un fel nu imi vine sa cred cat de repede a trecut acest an impreuna cu Radu. Radu, desi poarta numele meu (si al tatalui Bogdanei) este baiatul mamei. Radu este lipit de Bogdana, o urmareste ca un radar prin toata casa iar daca Bogdana se apropie de el se opreste din orice ar face pentru a se cuibari in bratele mamei lui sau pentru a o pupa sau pentru a o musca :). Radu este cel mai vesel din copii nostrii. Radu rade intr-una, Radu se trezeste zambind si adoarme printre chiote si rasete de bucurie ca este la sanul mamei. Radu este un mancacios, daca vrei sa ai un moment de liniste il pui in scaunul lui si ii dai fie niste branza, cascaval sau rosii cheri fie niste paine sau biscuiti. Radu mananca orice mai mult si mult, mult mai diversificat decat fratele lui mai mare (azi de exemplu a mancat mancare de mazare iar langa el David urla de mama focului ca el nu „vlea mancalica” :)). Radu isi iubeste fratii, pe sora lui o soarbe...