Acum un an ma indreptam spre ceea ce avea sa devina cea mai usoara cezariana din cele trei. Am nascut ca la manual (manualul pentru cezariene, evident). Emotiile au fost maaari si multe, si inca enorm de multe, insa s-a glumit in sala de operatii, cel mai mult pe seama tatuajului meu dar si pe seama faptului ca eram deja veterana pe la spital. Mi-am auzit puiul imediat si primul lucru pe care l-am remarcat a fost ca avea ceva grasime pe el, spre deosebire de ceilalti doi pisoi nascuti la aceleasi exacte 37 de saptamani. Mi-am petrecut restul timpului cu un soi de nerabdare, asteptand sa treaca operatia, sa ma inchida, sa ma duca la TI, sa treaca ziua, noaptea si sa imi vad baiatul.
Am fost relaxata each step of the way, si zau ca bine a fost! Am ascultat muzica la iPod, m-am folosit de toate tertipurile ca sa imi ascund telefonul si on top of that, mi-am vazut pruncul, pret de cateva minute, in cursul serii.
A doua zi m-am dus la el, l-am luat si s-a mufat de parca asta ar fi facut de cand lumea.
Iar eu am luat-o de la capat pentru a treia oara.
Pentru a treia oara, de un an incoace trecem prin conceptul de „primul”. Si desi e a treia oara, conceptul asta de „primul” ramane chiar ceea ce si este in esenta. Primul.
Si acum a trecut si primul an. Ca vantul si ca gandul, pentru ca nu stiu unde s-a dus. Pierduta printre nopti nedormite, zile pline, brate multe care ma vor, undeva am trecut si eu prin anul asta, insa e prin foarte ceata… Iar el? El a crescut ca Fat Frumos. Pentru ca asta este, e Radu cel Frumos.
Ochii nu i-au ramas deschisi, desi in zilele cu soare, au un verde inchis pe margine care se pierde intr-un caprui nuantat spre centru. Are parul balai, fin si matasos, si imi place la nebunie sa imi bag nasul prin parul lui cand e curat, pentru ca e mai fin decat cea mai fina matase.
A doua porecla a lui este Marele Blond. Pentru ca e blond, si evident a MARE. Dar MARE. Poarta tricourile pe care fratele lui le purta anul trecut in primavara. Are undeva spre 12 kilograme, insa nu stim sigur. Nu l-am mai cantarit pentru ca ne este imposibil. Nu sta o secunda locului. Si cand spun asta o spun avand in spate ceva experienta inmagazinata. O schimbare de scutec se lasa cu alergari prin tot patul, si nu se putine ori am facut concesii in fixarea exemplara a scutecului. Am eliminat orice are capse, pentru ca trebuie sa ma misc cu viteza lui Spiderman ca sa le prind pe toate inainte sa sara feciorul din pat.
Chiar nu sta locului, si este un vulcan de energie 24/24. Nici macar noaptea nu se linisteste, si acum avand parte de cel putin 5 treziri pe noapte si multe alte nopti mai nebune. E ca o zvarluga si cand se joaca, si recunosc ca nici nu ar avea cum sa fie altfel, cand are in jur doua exemple demne de urmat. Exemple pe care le divinizeaza. Cand se uita la cei doi mai mari, parca se citeste adoratia in ochii lui, efectiv ii soarbe din priviri, si imi este imposibil sa reproduc ce manifestari de bucurie au loc atunci cand se revad dupa o ora, doua, sau mai multe. Sau cand se fugaresc toti trei in patru labe prin toata casa. Haos total, eu una am renuntat sa ma mai gandesc pe raza cator strazi se aude ce e in casa noastra.
Alte doua porecle cu care s-a pricopsit de-a lungul primului an au fost „Domnul Apuca-Tot” si „Mana Iute”, pentru ca tot, dar absolut tot ajunge in mainile lui. Nu stiu ce face si cum face, insa non stop trebuie pazit, urmarit, verificat. Prizele sunt pasiunea lui, orice are buton trebuie apasat, orice are maner trebuie tras.
Danseaza. Bai, deci danseaza! L-am surprins acum doua zile, dand drumul la pinguinul care il imita pe Vanilla Ice (nu ma intrebati, luati-l ca atare!) si rotindu-si (haotic, ce-i drept)… fundul. Dupa care a trecut la datul din cap, pocnitul din degete (macar incearca, dar nu se lasa) si aplaudat in timp ce se bataia sus jos. Nebunie totala.
Iubeste! Se freaca de mine, se uita ghidus cu coada ochiului, si ma musca. Ma musca de drag, insa cu aia patru dinti ai lui cu tot cu strungareata, ma musca de imi dau lacrimile. Cam mereu am cel putin doua trei vanatai de la muscaturile lui de drag. Ma rog, acum are sase dinti, insa ultimii doi sunt de data mult prea recenta, asa ca nu conteaza inca (din fericire) in economia durerilor mele. Ma mozoleste pe fata, pentru ca stie baiatul meu deja sa dea pupici, ma apuca cu mainile si ma trage spre el, se baga in mine si isi afunda fata in mine, si mai nou, din aceasta seara, isi trage singur sanul si si-l aranjeaza mai bine in gura.
Mananca! Sanul este baza. Insa, spre deosebire de ceilalti doi frati, Radu mananca decat fructele pasate. De mancarea de bebelusi, legumele clasice, nici nu a vrut sa se atinga, iar eu am renuntat rapid sa mai incerc si am trecut pe lucruri pe care le putea lua el in mana si duce la gura. Isterie totala. De ambele parti. El e fericit sa isi idese tot in gura, iar noi ne prapadim de ras si nu contenim in a ne minuna de ce ii poate pielea. Si asa a mancat o multime de chestii, de la mazare (azi) la branza, orez si alte minuni. Iubeste fructele, in orice combinatie, atata timp cat baza este asigurata de avocado si banana. Si atata le iubeste, ca cere ori de cate ori le vede. Bine, bine, ori de cate ori vede mancare, cere. Intinde mana, face cu degetele semne disperate sa ii dai dupa care isi si verbalizeaza cererea. Gura cea mai mare am vazut-o la Kinder Pingui, insa ca niste parinti responsabili, am renuntat sa il mai intersectam cu respectiva delicatesa. Bea undeva peste 400 de ml de apa pe zi, si asta in afara de san, care, dupa cum ziceam este baza. Baza noaptea, baza ziua, dar mai presus de toate, baza la somn.
Are ditamai strungareata, nu stiu cum si in ce fel, nu stiu pe cine mosteneste, insa este imensa si e sursa de haz cand il vedem razand cu gura pana la urechi pentru ca e pur si simplu adorabil.
Si nu mai pot de dragul lui. A venit intr-un moment in care nu as mai fi crezut ca voi mai avea rabdarea sa o iau de la capat, m-a supus inca din burta la niste incercari mult mai dificile decat oricare din ceilalti doi, nu s-a oprit dupa ce s-a nascut, si cu toate astea recunosc, sunt dependenta de el.
Este copilul tumult, e viata in cea mai pura forma, si cred ca el e cel care intr-un mod perfect firesc si normal a inchis un cerc pentru mine. M-a supus la cele mai dificile teste, de la rezistenta fizica la cea psihica, si mi-a aratat calea spre mai bine, mai frumos, mai curat. Datorita lui am invatat enorm, am crescut enorm. Si este poate una din lectiile pe care noi adultii trebuie sa le acceptam cu cea mai mare umilinta, pentru ca numai asa putem fi cu adevarat demni de copiii nostri. Mai am mult pana sa termin metamorfoza asta, sa devin cu adevarat buna pentru el si pentru fratii lui, mai am multe obstacole de trecut, si cele mai multe sunt doar in mintea mea incatusata de multe ori in reguli de adult inflexibil, insa stiu ca am langa mine trei dintre cele mai frumoase suflete.
Radu m-a invatat sa ma las in voia clipei, sa trec peste oboseala, peste „nu pot, nu vreau”. Radu m-a ajutat sa ma regasesc pe mine, sa retraiesc odata cu fiecare „prim” al lui si „primul…” lui David si al lui Rebecca. Prin Radu am invatat sa fiu mai buna decat am fost, sa fiu mai mama decat am fost, sa fiu mai femeie decat am fost.
Si a mai trecut un an. Si sigur nu am spus multe, insa daca imi aduc aminte, le pun aici. In micul lui compendiu de la un an. Primul lui an.
Ce emotionante sunt ultimele aliniate! Le-am citit si recitit! Uau!
Si stii ca m-am distrat avand in minte imaginea lui, cum isi aranjeaza sanul :)))
Sa fiti mereu fericiti si sanatosi! La multi ani! Cred ca este o zi extrem de emotionanta pentru voi, daca trezeste si in mine astfel de sentimente. Va pup!
:) da, si-l impinge cu mana, e demential, ca mor de dragul lui cand vad cum munceste el cu degetele alea grasane :)))
La multi ani Marelui Blond cel Frumos!
Cu drag, M
Marele Blond multumeste inapoi!
la multi ani, dragilor, sa fiti sanatosi si fericiti, always:D
Multumim!!!! Si voi just the same!
ce fain va completati povestile, dragilor! la multi ani!
Si daca mai spun ca eram la un metru distanta, si tastam amandoi de zor, si am scris povestile in acelasi timp? Eu recunosc ca ma si grabeam, pentru ca Raducu are „prostul” obicei ca dupa ce il pun in patul lui seara, sa nu faca multi purici acolo…
Vin si aici sa-ti spun si tie, mami: La multi ani! Pentru ca azi esti si ziua ta, sarbatoarea mamiciei tale!
Vai, multumesc!!!
Off the record, am rezolvat-o cu laptele :)
Foarte frumos ai povestit.
Petrecere frumoasa, dansuri originale si veselie maxima, deci aveti o zi minunata :)
La multi ani marelui sarbatorit, cu multa dragoste si bucurii.
Si eu tot prin 3 cezariene am trecut.
Sakura, atunci jos palaria si pentru tine. Nu stiu exact care au fost intervalele de timp intre ele, insa stiu ca pentru mine nu a fost usor cu 3 cezariene in 5 ani… Asa ca, again, jos palaria! Cu toate astea, desi sarcinile au fost din ce in ce mai grele, recunosc cu mana pe inima, ca recuperarea post cezariana a fost din ce in ce mai usoara si rapida!
Bogdana si eu am observat asta si nu stiu cum s-o explic la altii: „Cu toate astea, desi sarcinile au fost din ce in ce mai grele, recunosc cu mana pe inima, ca recuperarea post cezariana a fost din ce in ce mai usoara si rapida!” -eu incerc sa explic asta prin faptul ca uterul a devenit mai… elastic decat era :) si s-a si obisnuit cu taieturile :))
Sau o fi varsta.. :)
Nu-s doctor, dar din ce-am aflat ei zic ca organismul se adpteaza in timp. ca la nasterile naturale. Eu n-am gasit un doctor care sa vrea sa ma asiste la o nastere naturala la niciuna din insistentele mele. Ca daca l-as fi gasit.. altfel statea treaba acum.
O fi fost mai usor cu recuperarea, dar nu mai incerc, ever. Inca am fiori cand imi amintesc ultimele luni de sarcina…
Doamne cat de dragi imi sunteti! La multi ani copil minunat! Sa-ti traiasca mamica frumoasa si sufletista! Sunteti modelul meu ca se poate! Sa va dea Dumnezeu tot binele si toata fericirea din lume! Lilutesii
Se poate, Nicol, se poate!!! Mai taras-grabis, mai pe genunchi, mai cu plans, mai cu ras, mai cu mult plans, mai cu si mai mult ras, dar se poate…
La multi ani Raducu! Felicitari mami pentru tot ceea ce esti si faci! Alina P
Multumesc Alina :)
La multi ani cu sanatate!
Thx, mami draga!
La multi ani cu sanatate si nororc!
Multumim, intoarcem urarile!
Oau, la multi ani, Radu&everybody else, pentru ca un sarbatorit in familie e o sarbatoare pentru toata lumea, cookies and all :-)! Radu e ff amuzant numai din ce povestesti tu, asa ca-mi imaginez ca e o compnesatie pt toate noptile nedormite si limitele oboselii depasite!
Nuschu, asa este sa stii !
La multi ani voiosi celul mai mic si mai blond pui!
Multumim, Monica!
La multi ani. La cat mai multi ani tuturor, impreuna!
Multumim Kristina, cu mare drag!
La Multi Ani!
Multi pupici Marelui blond tumultos! :)
Si pupici si lui Chitzi si lui David, ca sa nu se supere :)
La multi ani! Sa fie sanatos si…sa fie sanatosi!
M-a impresionat relatarea ta.
La multi ani, mezinului tau!
Foarte frumos ai povestit. Sa creasca mare si sa va aduca multe bucurii.