Un tort. „Doar” un tort

Si totusi cel mai frumos tort vazut de mine vreodata. Cel mai delicat si spectaculos. Si cel mai gustos. Eu nu am avut cuvinte cand l-am primit. Invitatii nu au mai avut cuvinte cand l-au vazut. Nimeni nu a vrut sa il taie. Si totusi am facut-o, cu inima stransa. Si a meritat, pentru ca toti am mai vrut cate o portie! Povestea. povestea incepe cu mai bine de un an in urma, cand am dat peste site. Din pacate m-am trezit tarziu, mult prea tarziu pentru botezul lui Radu (cu mai bine de o luna inainte de botez doamna avea agenda plina). M-am trezit din nou prea tarziu pentru ziua lui Radu senior, iar de ziua mea deja era concediu :). Asa ca in octombrie i-am trimis un mesaj Cristinei, prin care i-am zis ca neaparat am  nevoie de doua torturi in ianuarie, si ca m-am decis sa ma anunt din octombrie ca sa fiu 100% sigura ca de data asta nu mai ratez. Bun, a venit ianuarie, am inceput sa discutam pe mail, cum sa arate tortul, ce sa contina. Nu am zis decat ca pentru Raducu vreau Micul Print, iar pentru Chiti Aurora. Ca lui Chiti ii place ciocolata, deci sa aiba multa ciocolata, iar la Micul Print ca ii las ei mana libera, atata timp cat nu aud de arome de rom sau alte chestii yach. Atat. Nu ne-am vazut niciodata, nu am testat niciodata torturile facute de ea. Nimic. Am mers pe incredere 100%. Ce a iesit, e greu de povestit. Atat de bun a fost. Si de frumos. Iar eu nu voi mai...