Plicul verde dupa care am tot tanjit eu in ultima luna a fost de fapt invitatia la Preview-ul Marni at H&M. Preview care in mintea mea de ingenua, neiesita de prin casa, insemna ceva foarte flu-flu, lejer si relaxat, cu un numar limitat de oameni care aveau astfel privilegiul de a admira si savura noua colectie. Wrong, wrong, wrong and wrong.

Ca realitatea a fost cam asa:

O hoarda de femei transformate in adevarate bestii, cu niste apucaturi animalice (doamnelor, era aproape 8 Martie! Totusi, putin respect pentru persoana voastra) care efectiv smulgeau de pe rafturi, umerase si stendere hainele si cutiile cu accesorii. Asta era la 19:15. La 19:15 te calcai pe picioare, riscai sa iti iei una in coaste daca nu te miscai si stateai si reflectai la nemurirea sufletului. Eu chiar mi-am luat una zdravana, drept pentru care m-am si intors la individa si i-am zis sa se relaxeze, ca nu dau turcii. Nu prea a inteles ce am vrut sa spun. Asta poate pentru ca, desi domnisoarele care s-au paruit pe acolo in data de 7 martie sigur nu au auzit de batalia de la Rovine, se pot declara urmasele celor de acolo, ca dispun de knowhow-ul necesar pentru a lupta pe front. Al modei desigur. Caci viata e o lupta.

Apogeul a fost in momentul in care dusa de fluviul de femei, am ajuns undeva spre vitrine, iar acolo am fost socata sa vad patru femei, aparandu-si posesiunile. Un maldar imens de haine, aruncat pe jos si vreo (estimez, dar nu exagerez cu nimic, ma jur!) 35-40 de cutii cu accesorii. Toate patru incercand sa deznoade din hainele aruncate pe acolo, una incercand sa dea peste mainile alteia, care incerca sa ia si ea ceva din maldarul cu pricina.

Vreo zece minute mai tarziu, fetele se repliasera in dreptul cozii de la casierie, si probau la nimerealatoate hainele adunate din gramada. Mai tarziu aveam sa inteleg ca fetele chiar au tehnica. Pentru ca noi am stat o ora la coada. Poate si pentru ca dintr-o coada de, sa zic 50 de persoane, pe parcurs s-a expandat si s-a imbogatit in permanenta.

Overall, o experienta pe care a trebuit sa o traiesc ca sa o inteleg. Sa inteleg ca nu mai vreau ever sa particip la asa ceva. Stiti filmarile alea din magazinele americane? Well, cam asa a fost aici.

Nu s-a lesinat, insa nici departe nu au fost. Noroc cu niste nefericiti care se plimbau cu tavi cu apa plata pe acolo. Care, usor-usor s-au mutat spre etaj, spre colectiile de barbati spre a le analiza.

Stupida ideea de a oferi 25% reducere la orice altceva numai la colectia proaspat lansata, care de fapt facea obiectul, scopul si subiectul evenimentului, nu. Si cea mai stupida idee a serii, „cadoul” celor de la H&M, o jumatate de esarfa, taiata cu foarfeca.

Eu mi-am luat asta si nu regret deloc.

Dar la fel de bine ma puteam lipsi de ea, pentru ca, zau, toata distractia mi-a lasat un gust tare amar. Sau maybe, I’m too old for this :)