Saptamana trecuta a avut loc si ultima intalnire din ceea ce a fost campania de strangere a banilor necesari operatiei lui Bibi. Saptamana trecuta am predat oarecumva stafeta, catre o alta doamna, care are in grija o pagina de facebook unde se vand lucrusoare pentru mai multi copii bolnavi.
Pagina este aceasta: Cei mai frumosi copii si va rog mult mult de tot sa o tineti minte, si sa mai intrati din cand in cand pe ea sau sa dati share la ce se posteaza acolo. Ei i-am dat tot ce ne-a mai ramas din lucrurile donate. Ea mai departe le directioneaza catre cazurile respective. Este o munca titanica, la care s-a inhamat la fel ca si mine, din multa, multa iubire. Tot la ea si implicit la copiii despre care vorbeste au ajuns si donatiile pe care le-a primit pana de curand Loredana, mama lui Bibi.
Am avut multe lucruri. Ca sa va dati seama, am avut portbagajul arhiplin, cutia de deasupra la fel de plina si jumatate de bancheta din spate a masinii. Sunt haine si de femei si de copii, sunt accesorii, sunt cosmetice. Urmariti pagina Alinei, ca sa vedeti ce posteaza. Cumparati si banii se vor duce fie catre David fie catre Laurentiu, Mihaita sau Alexandru. Toate produsele postate in ultima saptamana provin din donatiile catre Bibi, sunt frumoase (asta va pot garanta, pentru ca au trecut prin mainile mele :)). Si daca nu puteti cumpara, sustineti-o macar promovand-o. Din cand in cand. Cand puteti.
Cat despre noi, fetele din „centrul de comanda al lui Bibi” – asa cum ne-am auto-intitulat la un moment dat, ne-am intalnit si noi la o cafea, pentru a pune un fel de „closure” la tot efortul nostru, pentru a trage aer adanc in piept. A fost incredibil. Mi-a venit sa le iau pe toate fetele alea si sa le strang in brate si sa le multumesc ca s-au implicat si inca enorm de mult, ca au aratat ca se poate face mult bine si ca asa ar trebui sa facem toti.
De cand cu campania lui Bibi, primesc saptamanal rugaminti de implicare in alte cazuri. Sau mi se cere sfatul. Sau o directie. E greu sa spun ca sunt coplesita, insa cam asa este. Pentru ca imi este imposibil sa ma implic si imi este greu sa gasesc o cale de iesire, pentru ca NU pot sa NU ma implic. Toata lumea ma intreaba ce am facut de am reusit, care sunt pasii care trebuie facuti si unde sa se adreseze, pentru ca se presupune ca eu am experienta.
NU este asa. Nu am pic de experienta. Tot ce am facut, am facut din INTUITIE si din INSTINCT. Tot ce am facut am facut motivata emotional si nu de ratiune. Tot ce am facut, am facut haotic si nu organizat, de aceea ajunsesem la un moment dat sa clachez. Tot ce am facut, am facut aplicand regulile bunului simt si atat. Tot ce am facut, am facut fara a avea vreo asteptare.
Am facut zeci de greseli. Multe mailuri la care am uitat sa raspund, greseli de coordonare, greseli de organizare, greseli de directionare, greseli de focusare. „N”.
Ce pot face acum? Pentru ca am mai zis, nu ma voi mai implica la acest nivel in nici o campanie. Pot trage niste invataminte, pot stabili niste pasi care trebuie urmati, pot face liste de „asa da” si „asa nu”, pot spune care sunt directiile de unde se poate obtine maximum de rezultat cu minim de efort. asta pot face si deja o si fac, am inceput deja sa schitez un plan „general valabil”. Deoarece sunt multi care vor sa ajute si nu stiu de unde sa inceapa.
Voi raspunde la toate mesajele si rugamintile de implicare pe care le-am primit pana in acest moment si la care inca nu am reusit sa raspund inca. Nu voi mai raspunde insa punctual de acum inainte. Efectiv nu dispun de timpul necesar sa raspund.
Nu am facut minuni. In nici un caz nu le-am facut eu singura. Minunile au fost facute in mai bine de opt luni de zile, cu eforturi mari si zero asteptari. A fost munca, munca si iar munca. Au fost umilinte (!!! da, umilinte, mai mici sau mai mari !!!), au fost mici fapte de bine care ulterior s-au transformat in rezultate uriase.
De la donatii de 1 leu, la donatii de 10000 de lei, fiecare ban strans a contat la fel de mult. Nu au contat usile inchise. Cu toate dezamagirile inerente, nu am judecat niciodata pe nimeni. Am considerat mereu ca nu am nici caderea, nici dreptul de a judeca de ce unul face sau nu face ceva si nu mi-am creat nici un fel de asteptari legate de cat ar trebui sa faca fiecare. Donatia, implicarea, voluntariatul se fac din inima sau nu se fac deloc.
Cam atat deocamdata.
Mai jos sunt notitele pregatite de mine pentru Pecha Kucha Night. Prezentarea audio o aveti aici, si dupa cum veti observa nu are aproape nici o legatura ce am scris cu ceea ce am zis in final (asta ca sa vedeti overload de emotii la public speaking… nu mai comentez). Este o prezentare simpla, ceea ce am vrut eu sa transmit legat de campania pentru Bibi, va rog sa nu aveti asteptari de la ea. Insa reprezinta esenta a ceea ce s-a facut in cele opt luni de campanie si poate fi un punct de plecare pentru persoanele care vor sa isi dedice timpul unei cauze. Sper sa fie de ajutor.
Ce va mai ofer? Cantecul Danei Nalbaru pentru Bibi :)
Si Bibi? Despre Bibi voi mai vorbi, evident. Va vom tine la curent cu tot ce se va intampla. Momentan Bibi si ai lui sunt pe ultima suta de metri cu pregatirile pentru plecarea de la inceputul lui aprilie.
Na ca iar mi s-au inodat lacrimile in barba. Ai facut o treaba pe cinste! Ma gandeam zilele trecute la tine si la determinarea cu care ai mers inainte pana la finish. In timp util. Apoi m-am gandit la tunsoarea ta noua si la cum poate ca si ea e un closure in sine. Iti sta foarte bine :) Nu te cunosc personal, dar am urmarit toata povestea si am una din cele mai frumoase fotografii ale Sabinei.
Am avut la dispozitie timp. sunt cazuri in care din pacate nu prea este timp deloc…. sarut mana, tot ce se poate intr-adevar sa fie un closure si tunsoarea :)
ma bucur ca ai o fotografie de-a Sabinei, sunt cu adevarat exceptionale. Pentru ca ea e exceptionala!
multumim mult pentru donatiile dumneavoastra pentru baietelul meu Cosmin Marian!va dorim multa sanatate si sa dea Dumnezeu sa auzim de toti copilasi bolnaviori numai vesti bune!
Nu trebuie sa ne multumiti. De fapt lui Bibi si mamei lui trebuie sa le multumiti, daca vreti sa o faceti. Noi suntem doar mijlocitori, atat. sanatate multa!!
Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.
Cookie-urile strict necesare
Cookie-urile strict necesar trebuie să fie activate tot timpul, astfel îți putem salva preferințele pentru setările cookie-urilor.
Dacă dezactivezi aceste cookie-uri, nu vom putea să-ți salvăm preferințele. Aceasta înseamnă că de fiecare dată când vizitezi acest sit va trebui să activezi sau să dezactivezi cookie-urile din nou.
Na ca iar mi s-au inodat lacrimile in barba. Ai facut o treaba pe cinste! Ma gandeam zilele trecute la tine si la determinarea cu care ai mers inainte pana la finish. In timp util. Apoi m-am gandit la tunsoarea ta noua si la cum poate ca si ea e un closure in sine. Iti sta foarte bine :) Nu te cunosc personal, dar am urmarit toata povestea si am una din cele mai frumoase fotografii ale Sabinei.
Am avut la dispozitie timp. sunt cazuri in care din pacate nu prea este timp deloc…. sarut mana, tot ce se poate intr-adevar sa fie un closure si tunsoarea :)
ma bucur ca ai o fotografie de-a Sabinei, sunt cu adevarat exceptionale. Pentru ca ea e exceptionala!
multumim mult pentru donatiile dumneavoastra pentru baietelul meu Cosmin Marian!va dorim multa sanatate si sa dea Dumnezeu sa auzim de toti copilasi bolnaviori numai vesti bune!
Nu trebuie sa ne multumiti. De fapt lui Bibi si mamei lui trebuie sa le multumiti, daca vreti sa o faceti. Noi suntem doar mijlocitori, atat. sanatate multa!!
Felicitari, Bogdana!