Dupa cum prea bine stiti, ca va tot stresez de doua – trei saptamani incoace, joi am testat si eu frumusetea de Print German, pe numele lui Volkswagen Beetle.

Cei de la Volkswagen isi pozitioneaza noua jucarie ca renuntand la Flower din sintagma „Flower Power”. Si ca… este baiat :)

De fapt, unul dintre sloganurile lor (care troneaza in camera de joaca a copiilor, lipit de usa) este „The horses ate the flowers”. Si se lauda cu o motorizare de varf de 200 CP. Motorul Printului meu a fost mai light un pic, cu 1,2 litri si 105 CP. Multi cai la o cilindree micuta am zis eu initial, insa parerea mea nu s-a verificat si in realitate. Realitatea este ca e nervos, dar nu cum mi-am imaginat eu. Revenim insa la subiectul acesta mai tarziu.

Prima surpriza avuta de mine la pornirea motorului a fost ambreiajul. Care pedala de ambreiaj este moaaaaale, moaaaaale. Incredibil de moale (problema mare pentru mine la reintoarcerea pe Toyota, la finalul zilei, cand incercand sa ies din parcare mi s-a oprit motorul de doua ori, rusinea rusinii, dar nu ma spuneti, da?). Nu stiu de ce au facut-o asa de moale, tot ce pot sa sper este ca la varianta de 200 CP au mers pe un ambreiaj mai macho nitel, cu care sa porti o discutie mai serioasa. Pedala de la Printul meu era prea lady like. Ceea ce eu nu prea sunt.

Motorul toarce. Si toarce atat de linistit la relanti incat efectiv ca nu il auzi. Auzi tot ce vrei tu, de la o musca din masina vecinului de trafic si pana la gandurile proprii, insa motorul nu il auzi. Pedala de acceleratie este montata in podea, ceea ce ii da asa o alura mai sportiva, si a fost unul din elementele care pe mine m-au dat pe spate :).

Volanul este si el in trendul sport-masculin, in trei spite si extrem de placut la manevrat. Ce nu m-a innebunit a fost pleiada de butoane de pe el, pe care recunosc ca nici nu le-am incercat, am ales sa le ignor. Dar eu sunt pe stilul „keep it simple and clean”, mai spartan, asa ca ma puteti combate aici fara probleme, treaba voastra,  de gustibus non est disputandum :)

Bordul pare la prima vedere destul de plasticos, insa va asigur ca nu este. Este foarte prietenos, relativ simplu, chiar daca unele butoane ar fi putut fi pozitionate altfel. Zau, butonul de avarii este undeva joooos de tot, cam unde de obicei se afla scrumiera, trebuie sa te apleci ca sa il apesi. Printul meu era destul de dotat, pentru ca avea clima auto, bizonala, avea incalzire in scaune si o frumusete de touchscreen imens plantat exact pe mijlocul consolei. M-am obisnuit foarte repede cu banda alba de pe bord si chiar mi-a lipsit vizibil dupa ce am iesit din masina. Torpedoul este nici prea mare nici prea mic, si supriza vine din plafon, unde fetele isi pot ascunde intr-o nisa ascunsa, ba un fard, ba un ruj (stiu, sunt putin rautacioasa, dar nu ma pot abtine). Big, big minus la parasolare care nu au iluminare! Pai cum? In anul de gratie 2012, si la un asemenea model de masina, tu, ditamai VW nu pui iluminare la oglinizile din parasolare? Come on!

Interiorul este maaaaare. E spatios, aerisit, foarte simplu realizat, iar scaunele sunt super comode. Cel mai mult mi-a placut parbrizul care este si el maaaare. Atata camp vizual nu am mai avut de mult intr-o masina. Si nici cu luneta nu imi este rusine, fiind si ea destul de generoasa raportat la dimensiunile masinii. Partea mai nasoala la tot interiorul asta, si unul din inconvenientele masinilor in trei usi este faptul ca trebuie sa faci ceva gimnastica, pentru a ajunge la centura de siguranta, care este pozitionata destul de in spate, si daca mai esti si femeie (ca mine) si ai scaunul dat in fata ca sa ajungi la pedale (in conditii ergonomice si studiate stiintific, nu propice lipirii de volan) apai ai nevoie de o intoarcere aproape totala pentru a infasca centura. Si sa nu aud ceva de genul fentatului purtarii (stiu ca sunt printre aia 20% de fraieri din tara asta care poarta centura si pentru cinci minute de mers cu masina) ca ma supar.

Portbagajul este delicat, minion, bun pentru un cuplu care vrea sa plece in vacanta cu masina, este loc pentru toaaaate bagajele pe care ea le va lua in vacanta, insa clar nu va fi loc prea mult daca aveti de gand sa va luati si placa sau schiurile. Nu stiu si nu am apucat sa ma informez de exemplu daca se poate monta cutie pe masina, insa am niste dubii aici, pentru ca plafonul este extrem de curbat.

Si, pana la urma cum a fost? Fain de tot. Super suspensii si amortizoare, nu am simtit aproape nici o groapa si recunosc ca nu l-am iertat. Nu l-am iertat nici la frane si nici acceleratie. L-am alergat toata ziua, l-am testat pana spre limite (in conditiile in care mi-a permis si traficul din Bucuresti). L-am ascultat accelerand (era sa zic ca l-am ascultat torcand la relanti, dar as fi avut nevoie de proteza auditiva ca sa fac asta :))) se simt nervii din el, chiar daca mai timid, mi-a placut la nebunie si singurul moment in care mi-am infipt complet piciorul in pedala de acceleratie si i-am auzit si rotile scartaind sub asfalt. E extrem de manevrabil prin balamucul din Bucuresti, si mi-a dovedit-o de multe ori, pentru ca am prins una din cele mai aglomerate zile din ultima perioada. S-a strecurat cu agilitate de pe o banda pe alta, este born to do that.

L-am parcat, l-am scos din parcari, l-am dus la iarba verde, i-am facut si poze. Pe care le puteti vedea mai jos (cateva din ele) sau aici (pe toate). A fost o altfel de zi pentru mine, o gura proaspata de aer, o reala placere sa il conduc.

Pentru a-l cunoaste mai bine, intrati aici. Aveti toate informatiile pe care le vreti, aveti detalii tehnice, aveti poze frumoase.

Printul meu a fost tare afectat de ploaia sahariana, asa ca dupa cum se poate vedea si din poze a fost alb cu nuante rosiatico-rozalii, dar asta nu i-a stirbit cu nimic din frumusete. Si chiar este un frumos!

Nu am abundat in informatii tehnice, dupa cum am zis, le puteti lua direct de pe site-ul oficial. Iar, limbajul folosit a fost unul mai light, nu va luati de mine, este primul review al unei masini pe care il fac, si recunosc ca nu am citit nici un alt review inainte, mai profesionist, tocmai ca sa nu ma inspir si sa pastrez autenticitatea materialului meu.

Am carnetul de peste 14 ani, facut sute de mii de km pe soselele tarii si nu numai, mi-am tocat nervii in traficul din Bucuresti, am condus Dacii, Tico (oare e cineva in tara asta care NU a condus Tico?!?), Punto, Skode, BMW-uri, VW-uri, jeepuri (vreo trei la numar). Am experienta si sunt sofer bun. Chiar foarte bun. Si nu ma laud, trust me on this. Asta asa, ca o paranteza de final, sa stiti ca Printul a fost pe maini bune si pricepute :)

Si gata cu vorbaraia, va las cu pozele (in caz ca mai exista cineva care a rezistat pana aici)