TFB, de la Tabara Foto pentru bloggeri, prima de acest fel, asa ca oarecumva am intrat in istoria blogosferei autohtone. Foto Union si-a facut un obicei din a porni proiecte „one of a kind” de o simplitate fantastica. Despre asta vom mai vorbi, dar sa nu anticipam.

Cati am fost? Destui. Un grup la prima privire extrem de eterogen, dar care pana la final s-a inchegat incredibil de frumos. Despre castigatorii taberei puteti citi pe blog la Foto Union, eu va voi povesti putin despre fiecare din ei, asa cum i-am vazut eu in aceste zile.

Corina si Ariel. Poate cei mai dulci si mai „altfel” dintre noi toti, mi-au amintit dintr-o perspectiva de anii mei de liceu. Corina scrie aici, si scrie extrem de frumos, iar Ariel scrie aici.

Andreea si Mihai. Well, cu Andreea si Mihai ne stiam dinainte sa venim aici, Andreea m-a tras de urechi ca nu l-am luat si pe David, febletea ei cu noi, insa s-a multumit pana la urma doar cu Raducu, dragalindu-l cel putin tot atat de mult ca si pe fratele lui mai mare. Cu ei doi am batut drumurile patriei, si ne-am folosit unii de ceilalti, fie ca fotografi, fie ca modele. Pe Andreea o puteti citi aici, iar pe Mihai aici. Si ambii scriu bine, foarte bine!

Lori. Lori a fost initial fotomodelul nostru pentru sesiunea de portrete. Ulterior am devenit toate subiect in sesiunea de portrete (va arat mai jos ce a iesit la mine). Lori este de o frumusete aproape nepamanteana, si nu cred ca exista camera foto pe lumea asta care sa nu o iubeasca.

Ionut ne-a cantat la chitara aproape in fiecare seara, si nu stiu ce ne-am fi facut fara el si muzica lui. La fel si Alexandru Damian, marele castigator al acestei tabere (toti am fost castigatori, insa el a luat caimacul), care nu ne-a cantat, insa ne-a facut sa ne simtim mereu bine si a fost mereu pus pe glume.

Mona. Pe Mona o citesc din cand in cand de ceva vreme. Si imi place, pentru ca scrie despre cosmetice :). Mona a fost revelatia taberei, pentru ca dupa cum se poate citi pe blogul Foto Union, Mona a venit in tabara fara nici o notiune de fotografie si a plecat cu nota de trecere.

Eu? Eu sunt in plin proces de vindecare. Acolo a fost momentul in care am realizat cat de mult mi-a lipsit fotografia, dar mai ales cat de mult imi lipseste exercitiul. Nu am avut inspiratie, am facut greseli cu duiumul, si unele impardonabile, mi-am pierdut ochiul si mana. E bine insa ca am constientizat (intr-un fel ma asteptam la asta) e primul pas spre mai bine. Repetitio est mater memoriae/studiorum. Asta ca sa imi intre bine in cap.

La Magura, de exemplu, am facut fotografii doar ca sa le am. Nu am simtit imboldul sa caut unghiuri si stari, subiecte si peisaje, doar sa stau si sa miros tot verdele care ma inconjura. Cand o veni inspiratia? Nu stiu. Dar o astept.

Cat despre Cristi si Radu, adica Foto Union, mai asteptati-va sa vorbesc despre ei, chiar foarte curand, pentru ca pregatesc ceva. Si eu impreuna cu ei. Dar, cum ziceam, sa nu anticipam :)