Un articol extrem de interesant am gasit zilele trecute pe Kidz.ro. De fapt este un material realizat cu Liana Stanciu, legat de alaptare. Mi-a placut enorm ce a spus in interviu si redau aici cateva paragrafe:
„Vedeta spune ca “este senzatia suprema sa iti simti copilul la san” si nu poate intelege mamele care isi refuza lor si
copiilor lor asa o traire. Alerga de oriunde catre casa, ca micuta sa manance proaspat si nu muls si tinut in frigider. Isi aminteste ca programul de radio dura 3 ore si se lua la intrecere cu taximetristii pe cheiul Dambovitei pentru a putea ajunge la timp.Liana sustine parerea fotomodelului brazilian Gisele Bundchen care a declarat ca alaptarea exclusiva obligatorie pana la 6 luni ar trebui reglementata prin lege. Ea considera ca doamnele care nu alapteaza, oricum nu “fenteaza” gravitatia, iar sanii se vor lasa odata cu varsta, orice ai incerca.”
Pentru restul, cititi articolul, direct de la sursa.
Este fantastic atunci cand vedetele fac acest lucru si promoveaza alaptarea iar exemplele lui Gisele Bundchen sau Miranda Kerr (nimeni altele decat poate cele mai faimoase din ingerii Victoria’s Secret!) nu fac decat bine in sustinerea alaptarii.
Alaptez continuu de fix un an si cinci luni. Am alaptat in ultimii trei ani si doua luni aproape continuu (cu o pauza de patru luni jumate). Daca e sa mai iau in considerare si perioada in care am alaptat-o pe Rebecca, se fac aproape patru ani de alaptat. Nu e o cifra uluitoare, insa daca stati sa va uitati la media jalnica din tara noastra a copiilor alaptati dincolo de primele trei luni, pare ceva de domeniul fantasticului.
Evident ca alaptatul nu e totul. Ca la fel de importante sunt implicarea parintilor, dragostea oferita, alinarea, purtatul copiilor, dormitul cu ei, contactul vizual, rabdarea, si alte multe altele. Insa alaptatul ofera un start fantastic in viata. Din toate punctele de vedere.
Si nu, va rog, nu incercati sa ma atrageti in zona cealalta. Nu vreau sa aud iar ca ceea ce spun aici da sentimente de vinovatie lui x si lui y. Sau ca se poate la fel de bine si cu formula. Nu despre asta e vorba aici. Si nu scriu pentru trecut, scriu pentru viitor. Scriu pentru acele viitoare mame, care au nevoie de toate sursele de informare nealterate de interese de marketing sau de „vorbe din popor”. Care au nevoie sa stie ca se poate alapta atat cat iti doresti, ca nu e greu, ca totul este sa vrei. Remember ce spunea Ana Culcer: „Alaptatul este 99% vointa si 1% tehnica”.
Stiu mame cu experienta, mame informate, foarte determinate si care tot au fost atinse de cuvinte aruncate din stanga si din dreapta, legate de „nu ia indeajuns in greutate”, „nu se satura”, „nu e bun laptele” si variatiuni pe tema asta. Si care si-au pus semne de intrebare legate de cat de bine isi fac ele treaba ca mame. Si aici e foarte important sa ai cele 99% de vointa.
Nu sunt extremista. Mi s-a mai spus asta. Si, in mod indirect, mi s-a mai spus ca fac parte din „politia laptelui”. In conditiile in care nu am facut altceva decat sa promovez beneficiile alaptarii. Nu in detrimentul altora, nu facand judecati de valoare. Doar promovand un gest care este poate cel mai natural gest din evolutie (in afara de ala de a ne inmulti noi ca specie).
Asa ca ma intristez cand citesc in ditamai revista Viva ca Jojo spune ca „trebuie sa ne inchinam in fata sfantului biberon” (o sa caut editia in print sa ii fac o fotografie, pana atunci va trebui sa ma credeti pe cuvant, pentru ca editia online nu are interviul intreg) si ma bucur cand vad mame ca Liana Staciu vorbind despre cat de bine e sa alaptezi, sau mame ca Gisele Bundchen care incep sa miste muntii din loc in lume in ceea ce priveste nasterea naturala si alaptatul. Sau mame ca Miranda Kerr, care considera alaptatul cel mai firesc lucru din lume, si nu se sfiesc sa puna imagini cu ele alaptand for the world to see.
So, what’s the fuss? Pai, cred ca trebuie sa spargem niste mituri legate de alaptare. Si o sa incepem cu mitul ala care spune ca alaptatul te leaga de copil si ca nu mai poti face nimic pentru tine, cu tine, sau cu partenerul.
Da, este o perioada imediat dupa nastere, in care nou nascutul se adapteaza la noul mediu, in care este absolut normal sa aiba nevoie de mama all the way. Insa dupa, doar mintea ta este cea care va pune frane si va cauta scuze. Da, doar mintea. Pentru ca daca vrei poti sa faci orice. Alaptatul nu te impiedica sa faci nimic din ceea ce iti doresti.
In toata perioada asta (din 2009 incoace – de cand alaptez aproape fara oprire) am facut un Executive MBA. Am lucrat si lucrez. Tin un blog personal cu postari aproape zilnice, de content. Am initiat si am coordonat o campanie umanitara. Am facut o scoala de fotografie. Ce am vrut sa fac am facut. Iar alaptatul nu a fost nici o secunda o piedica in fata lucrurilor pe care mi le-am pus in cap.
Un job intr-o multinationala nu este o scuza. Am cazuri, aproape de mine care au continuat alaptatul si dupa intoarcerea la slujba.
Si mai vin si cu exemplele care mie imi plac la nebunie :)
Te poti intoarce la modelling, daca asta faci ca sa iti castigi existenta.
Iti poti urma pasiunile, cum ar fi motociclismul daca asta iti place sa faci (nu ma intrebati pe mine ce cred despre motociclete, nu asta e subiectul)
Poti face armata si sa alaptezi:
Poti sa fii ditamai vedeta ca Salma Hayek si sa nu te sfiesti sa ridici bluza ca sa alaptezi un copil. Detalii aveti aici. Sunt gesturi care au o mare insemnatate.
Da, poate le considerati exemple extreme.
Insa, realitatea este ca puteti face ce vreti voi si in acelasi timp sa alaptati. Limitele sunt puse doar de minte.
Stay tuned, abia m-am pornit pe subiect.
tot ce pot sa spun ca dupa o munca de 11 ore pe zi, in timp de cateva luni nu mai este lapte, oricat ne-am dori. si nu cele 11 ore de munce nu se desfasoara acasa, se desafsoara la o distanta de o ora de mers cu masina. asta e viata.
Cris, laptele se produce pe sistemul cerere – oferta. In ultimele opt luni am muncit cu norma intreaga, cu intalniri peste intalniri, cu alergat prin tot orasul, si am avut parte de la cinci treziri pe noapte in sus (pot numara pe degetele de la o mana noptile in care am fost trezita „doar” de trei ori. nu mai zic ca o trezire sau doua nu exista in vocabularul nostru) cu varfuri negative de 23 de treziri (fa un calcul si intreaba-te cat am dormit in noptile acelea). Alaptatul in astea ultime luni pentru mine a fost uneori extrem de obositor, alteori supapa, alteori a insemnat momentul meu de liniste. Nu lucrez de acasa. Am zile in care asta fac, insa uneori, crede-ma ca este un factor in minus lucratul de acasa sau lucratul pe unde apuc, cu alergatura de rigoare intre.
Nu vreau sa intru in nici o polemica, dupa cum am scris mai sus nu scriu pentru trecut, scriu pentru cele care sunt indoctrinate cu tot felul de „nu s-a putut” inca dinainte sa dea nastere. Se poate. Sincer, se poate.
Buna Cristina, imi pare rau ca ai avut parte de atata agitatie. As vrea sa adaug si eu niste lucruri care nu te vizeaza personal, in fond experienta ta este a ta, a altora ramane a lor, de asemenea.
Corpul se adapteaza si face lapte numai in intervalele in care copilul suge, daca acestuia i se lasa accesul nelimitat la san in perioada cat mama e acasa. Eu stiu cazuri de mame care lucrau full time si faceau lapte diferentiat cantitativ pe… zilele saptamanii (adica in timul prgramului de lucru nu trebuia sa se mulga iar acasa alaptau la cerere). Eu am lucrat 9 ore zilnic si faceam cam 2,5 ore dus-intors pe drum si o parte din perioada eram si gravida. Nu am facut nimic in afara de a lasa copila la san cand a vrut ea. De acord ca stresul e oproblema, dar Bogdana are dreptate, tu hotarasti. Mai conteaza si cum te setezi si cum iti setezi prioritatile si cum te sustine barbatul si daca e cazul restul familiei, dar in mare tu esti cea care poate merge mai departe. Nu e usor dar nici cand nu alaptezi nu e usor, greul vine din alta parte cand cresti copii.
aici vin si adaug in completarea Ramonei, urmatorul exemplu personal: in zilele de weekend cand stau 24/24 cu copiii, Radu suge infinit mai mult decat in timpul saptamanii. De fapt aproape non stop el vine la mine ma trage de tricou si suge, ba mai mult, ba mai putin, atat cat simte el nevoia. Luni dimineata organismul meu este deja setat pe programul de weekend iar eu dupa trei ore petrecute la munca am reflexul de let down (pe romaneste imi vine laptele). Pana vineri inapoi, se regleaza fluxul, in functie de programul meu de office, asa ca nici macar dupa noua ore nu mai imi vine laptele. Asta ca o paranteza, legat de sistemul de cerere si oferta.
posibil. fi-mea de la 2 luni a dormit toata noaptea. nu cerea. o fi fost si asta un motiv. era atat de puturoasa la mancare, ar fi dormit zi si noapte. si acum la 2 ani jumate avem mari probleme cu mancarea. ei nu-i trebuie, ea traieste bine mersi si fara.
nu am vrut sa fiu in nicio tabara, pentru ca nu sunt in nicio tabara, exact ca si voi mi-am impartasit parerea. si da mi-as fi dorit sa fie mai mult alaptata, de fapt sa manance mai mult. dar asta a fost experienta noastra. daca voi mai avea un copil, in mod clar voi incerca sa alaptez. nu plec de la premisa ca nu pot.
Cris, la fel a fost Rebecca. De la doua luni pana pe la opt luni a dormit 12 ore legate. Mi-au trebuit vreo patru luni ca sa imi reglez lactatia. Ma trezeam dimineata cu sanii plesnind, atat de plini erau. Si ea, la 11 luni, la prima raceala s-a intarcat pentru ca nu facea nici cel mai mic efort sa suga. Nu respira foarte bine, avand nasul infundat, si in a treia zi de raceala a refuzat sa mai deschida gura. Nici eu nu am mai insistat, pentru ca avea o masa pe zi de lapte praf (stupid me, dar ce stiam eu pe atunci…) si uite asa, brusc nu a mai vrut.
Nu am comentat niciodata la subiecte despre alaptare; iaca comentez acum. Lucrez in multinationala; lucrez de rup si anul asta am zburat cel putin de 30 de ori. M-am intors la lucru cand Filip avea 5 luni; acum are 2 ani si 2 luni si l-am alaptat pana la 2 ani. Nu fac nici pe eronina si nici pe viteaza si nici nu sunt un mare exemplu. Spun doar ca se poate.
Gabriela
MULTUMESC!!!
Draga Gabriela, sunt si eu pusa in situatia de a ma intoarce la job mai devreme de 1 an si sunt extrem de interesata sa stiu cum te-ai organizat astfel incat sa nu renunti la alaptatul de la san. Multumesc!
In opinia mea exemplele acestea de femei foarte active care au reusit sa alapteze nu reprezinta neaparat un impuls, mai degraba si mai tare se vor simti indarjite cele care aleg sa nu alapteze din diverse motive, pentru ca este alegerea lor si astfel de considerente mai mult le inversuneaza. Parerea mea e ca ajutorul adevarat trebuie indreptat asupra celor care vor dar din diverse motive nu reusesc, acestea au nevoie de sprijin.
Celelalte vor sa li se respecte decizia si mai degraba le revolta demersul celorlalte de a le trage de partea lor.
Foarte adevarat si ceea ce spui tu, pentru ca in toate demersurile pe care le-am avut pana acum in promovarea alaptarii m-am lovit si de acest aspect. Pe de alta parte insa, este o chestiune de alegere personala. Subiectul este foarte personal si nu de putine ori afirmatii generale (gen alaptatul scade riscul bolilor nu stiu de care sau prin alaptat copii au un IQ mai mare sau sunt mai empatici – chestii dovedite altfel stiintific si cu studii serioase la baza) au fost luate foarte personal de catre mamele care nu au reusit sa initieze alaptarea sau pur si simplu au decis ca nu vor sa alapteze. Insa nu despre asta este vorba.
Este vorba despre faptul ca societatea in ziua de azi duce mai departe niste informatii eronate si niste mituri care trebuie daramate. Unul dintre ele este ca odata cu intoarcerea la servici, pa, pa alaptat. Sau ca alaptatul este incompatibil cu o viata activa si un job. Iar viitoarele mame asta vad, asta citesc, asta aud in jurul lor. Si la ele ma refer. Pana la urma fiecare isi seteaza propriile limite. Nu spun ca trebuie, spun ca se poate.
Eu nu vreau sa atrag pe nimeni de partea mea, in nici un caz acele mame care deja au trecut prin experienta unul copil sau a mai multora si nu au alaptat sau au alaptat putin. Ma intereseaza, repet, sa arat ca se poate. Ca nu sunt incompatibile (viata activa si alaptatul) ci ca se pot completa una pe alta.
Iar exemplele pozitive cred ca vor fi mereu bine primite. Sincer, cine le contesta, are o problema in a-si accepta propriile decizii.
Si mie, dupa 1 an jumate de alaptat nonstop la fiica mea, am fost nevoita sa ma angajez. In prima saptamana eram ca intr-un carusel ametitor, si obosita, si frustrata, si cu sanii umflati… Plecata de la 7 de acasa si ma intorceam la 5. Cand intram pe usa, eu si cu fiicamea ne gaseam imediat, ne lipeam, si incepea alaptatul. Asa am tinut-o in prima saptamana cu greu. La servici, orice copil luam in brate imi venea sa-l pun la san, seara plangeam, ca nu vroiam sa ajung sa intarc copila asa incet incet…
A-2a saptamana am simtit cum cantitatea de lapte scadea, deci raspundea ofertei (care nu era intre 7 si 5). insa noaptea fiica mea era mufata aproape nonstop :)
Fiul meu cerea si el si chiar imi era teama ca nu le va ajunge laptele meu.
dar in weekend vedeam transformarea. Cantitatea de lapte se regla iar de ajungea ptr amandoi din plin, la cerere, zi si noapte.
In a3a saptamana am rezolvat de am luat-o pe fata cu mine la munca si in felul asta o alaptam din nou de dimineata pana .. cand vroia ea :))
Recunosc ca este un har ca am asa posibilitate dar si daca nu as fi putut tot n-as fi intrerupt alaptatul cu nici unul.
Oau! Bravo, felicitari!
Imi place articolul. E foarte echilibrat, alcalin. Chiar ar trebui sa faci un efort sa te consideri ofensat (indiferent carei categorii apartii).
Multumesc, Alexandra. Cam asa ar trebui sa fie intr-o lume ideala… Echilibrat, pentru ca extremele nu fac bine niciodata… Si mereu am crezut ca (,) cu binisorul rezolvi mult mai multe. Dureaza mai mult, e drept, dar se rezolva toate…
Excelent ai scris, sorela.
Asa este, in momentul in care alaptatul este ceea ce vrei, alaptatul se intampla. Indiferent de circumstante.
Cumulul cel mai intens de dificultati este insa in prima perioada, aia de proaspata bebelusie, cred ca dupa sase luni incolo jonglezi mult mai usor cu obstacolele / impedimentele.
Si includ aici, la prima perioada, inclusiv mentalitatile adanc inradacinate, infuzate cu legende babesti sau post-moderne.
Asa e, primele luni sunt cele mai dificile. Desi, acum la aproape un an si jumatate, pot spune ca Radu ma face sa cred ca mai exista si alte perioade din astea dificile :)
Subscriu, asa este tine 99% de voința.Foarte fain articolul Bogdana :)
Onixa, stie Ana Culcer ce stie :)
Bogdana, iti admir perseverenta si rabdarea de fier. Ma bate si pe mine gandul sa incerc la fiica-mea intarcarea naturala, desi, dupa doar 1an si 4 luni presiunile externe au si inceput sa apara. Experienta ta cu Radu, cu intoarcerea la munca, cu tot, e incurajatoare. Ce mi se pare mie greu e sa o fac sa renunte la laptele care o ajuta sa adoarma, macar in timpul zilei. Tie cum ti-a ieșit asta?
gasesti si aici o colectie de poze ;-) https://www.facebook.com/media/set/?set=a.10150268375168361.345944.197933273360&type=3
Trei ani si doua luni and steel breastfeeding. Pot spune ca la mine a fost vointa 100% pentru ca m.am confruntat inca din maternitate cu diferite probleme cum ar fi infundarea canalelor, ragade , nu mai pun faptul ca am refuzat cu indarzire indoparea copilului meu cu lapte praf, chiar daca am nascut intr.o maternitate ” comunista” in care alaptarea bebelusilor se facea la program. Nu am fost informata iar totul a venit din subconstient, am zis in felul urmator: sunt femeie am doua tatze si voi alapta.punct.
Superb! Felicitari si sa o tineti tot asa, atat cat va doriti amandoi <3