Alaptarea si lucrurile care se spun despre ea

Azi as fi vrut sa scriu alta postare dedicata Saptamanii Alaptarii. Insa a aparut postarea asta si mi s-a parut interesant sa creez un fel de dialog intre mine si Ada, pentru ca mereu am considerat ca e important sa spunem both sides of the story. Ale alaptarii. Si acum stiu ca ea o sa ma impuste, insa o sa va povestesc o istorioara, de pe vremea cand Lia avea cateva luni. M-a sunat Ada, pur si simplu sa isi verse amarul, pentru ca fusese la pediatra, Lia nu lua in greutate, si evident pediatra a zis „Neaparat completare”. Si ea, Ada, femeia pe care o stim cu totii cat este de sigura pe ea, si mereu pe pozitii, era, asa, un pic indoita si nesigura. Si i-am zis atunci: „Bai, tu iti dai seama? Daca tu care stii clar ca asta nu e un motiv viabil sa bagi completare, ca fiecare copil se dezvolta in ritmul lui, ca alaptatul este cel mai bun pentru bebelus, esti indoita, iti dai seama ca toate mamele alea nesigure exact asta fac cand ajung acasa?” In fine, repet, discutia a fost una de delufare din partea ei si totusi, cred ca la momentul respectiv a simtit nevoia de o incurajare din partea mea, ca face ceea ce trebuie neintroducand completarea. Am apreciat enorm gestul facut de ea, si increderea pe care mi-a aratat-o. Trecand peste moment, si generalizand, pentru mine a fost o lectie. Faptul ca nesiguranta care insoteste orice mama pe parcursul primelor luni de mamicie, mai ales cele care sunt pentru prima data mame, este atat de usor amplificata si...

Jurnal de vacanta episodul 4 The food

Asta nu o sa fie un post cu poze. Nu am apucat sa fac deloc sa fiu sincera, si va trebui sa ma credeti pe cuvant ca tot ceea ce se mananca in Thassos este de la foarte bun in sus. Yummy, delicios sunt doar niste adjective care nu pot descrie cum trebuie mancarea din Thassos. Trebuie sa incercati ca sa intelegeti. Si ce se mananca asa extraordinar si unde? Pai de toate si oriunde. Nu trebuie sa cautati o ANUMITA taverna. Puteti intra oriunde va duc pasii. Peste tot veti gasi numai mancare buna, cu gust. Eu sunt fana fructelor de mare. Stiu ca nu toata lumea este innebunita dupa asa ceva, insa as recomanda doar sa lasati prejudecatile la o parte si sa incercati. Sa gustati. Nu va place, asta este, sunt alte 1000 de variante. Dar trebuie sa incercati. De la calamari, caracatite, scoici, pana la gavros si alte denumiri de pesti de care habar nu am dar din care m-am infruptat, toate sunt fenomenale. Si preturile te fac un pic sa razi. De exemplu, in Potos, la Taverna Irene (unde, by the way, am avut parte de o chelnerita care a vorbit numai in romana cu noi) i-am luat Rebeccai calamar la gratar. Am primit o farfurie uriasa, cu doi calamari imensi, de aproximativ 20 de cm fiecare, cu garnitura si salata si sos de usturoi. Totul pentru 9,50 Euro. Hard to believe, ha? Am mancat eu si ea din portie si tot nu am putut-o dovedi. Altfel, daca e sa descriu totul intr-un singur cuvant, asta este GUST. Totul are gust. Gust bun. Am...