Daca ai putea sa descrii intr-un singur cuvant „cheful de viata”, care ar fi acela?

La intrebarea aceasta, fata mea a raspuns clar si fara a lasa loc de dubii: ciocolata. Eu as raspunde: „copilaria”.

Daca ar fi sa dezvolt putin cuvantul meu, cred ca cel mai bine l-ar descrie Raducu, care, in vacanta in Thassos, a descoperit pentru prima data in viata lui intinderea infinita de apa. Si daca pana atunci nu prea folosea cuvantul „apa”, de atunci a devenit obsesiv mentionat. Descopera apa si toata fata i se lumineaza de fericire, indiferent ca o vede intr-o reclama, in bazinul olimpic de la Londra, sau intr-un desen animat.

Iar cele mai haioase momente in Thassos au fost cand se ducea la malul apei si fie incepea sa sara in sus, aplaudand frenetic si strigand cat putea el de tare „apa, apa, apppa”, fie incepea sa alerge pe malul apei, strigand evident, tot „apa, apa, apppa”, pana spre capatul plajei. In secunda 1 era langa tine, in secunda 2 era la cativa metri, intr-o goana nebuna si cu un ranjet de fericire si extaz intiparit pe fata.

Bucuria se continua si in apa, unde ar fi stat cu orele, la fel ca si fratii lui mai mari. Pentru ca da, si ei s-au bucurat in aceeasi masura de mare, insa la el totul a fost cu titlu de revelatie, atat pentru el, cat si pentru noi, care, sincer nu ne-am asteptat sa descoperim atata pasiune intr-un trup atat de mic.

Cam asa as descrie eu cheful de viata. Care ma cuprinde si pe mine, oricat as fi de obosita, oricat as fi de incarcata, de probleme „de-ale oamenilor mari”. Ce vad in ei trei, este pofta pura, de a trai, de a gusta, de a experimenta, si aici vin din nou sa subliniez ca noi avem rolul doar de insotitori, de „ingeri pazitori”, in nici un caz de paznici care sa interzica. Pentru ca numai in felul asta ei isi pot trai copilaria la maxim. Iar noi, ca adulti, deja rodati, deja trecuti prin multe, ne putem redescoperi cheful de viata pentru absolut tot ceea ce ne ofera lumea asta raportandu-ne din nou la anii copilariei si incercand sa traim totul prin ochii copiilor nostri.

Mi-a placut tare mult provocarea lansata de cei de la Pepsi prin bradul Prigat, pentru ca este una din cele mai pozitive si antrenante initiative din ultima vreme.Si pentru ca lucrurile nu puteau fi facute pe jumatate, au lansat si ditamai Enciclopedia Chefului de viata, loc unde oricine isi poate aduce contributia :)

Enciclopedia Chefului de Viata e o colectie de momente care lumineaza zilele si starnesc zambetele. De multe ori, ele apar chiar daca e luni, canicula sau ploua incontinuu si n-ai mai vazut soarele de-o saptamana.
Carevasazica, Enciclopedia Chefului de Viata e o sursa de inspiratie pentru energie pozitiva si modalitati de descretire a fruntii. Un generator de flexiuni ale chefului de viata. Flexiuni de chef, genuflexiuni de chef, sarituri, pasul strengarului si orice altceva care da o stare de bine

Am descoperit initiativa Prigat in mijlocul saptamanii, caci ce zi poate fi mai buna sa sarbatoresti cheful de viata, decat ziua de miercuri? Si am poposit pentru scurta vreme la una din cele mai faine reuniuni la care am fost pana acum. Lume multa, buna, relaxata, zambete, mancare buna, si jocuri copilaresti, la care Chiti, singura fetita din acea adunare a aderat instantaneu.

Si a facut animalute din fructe, a facut (sau cel putin a incercat, ca in realitate nu prea i-a iesit, pentru ca are dintii pe sistemul: dinte, pauza, dinte, pauza, dinte, dinte, pauza, pauza) baloane din guma de mestecat, a aruncat cu avioane de hartie la cos. Ce mai, a facut prostioare, insa prostioare cu chef de viata :)

Si la final, s-a lasat cu greu luata de acolo, iar noi nu am plecat cu mana goala, ci cu cele cinci animalute din fructe, care reprezinta familia noastra :)