Alaptarea nu este numai lapte si miere. Cred ca sunt putine situatiile in care initierea alaptarii si primele luni de viata cu bebelusul au putut fi descrise de catre mame ca fiind inaltatoare. De cele mai multe ori situatiile de acest gen se intalnesc la un al doilea copil, dovada vie a faptului ca cele mai multe lectii se invata doar pe propria piele sau doar dandu-te cu capul de tocul usii. Si de ce? Pentru ca, in primul rand stam extrem de prost la capitolul informare.
Chiar daca in ziua de azi, la o simpla cautare legata de alaptare pe google se gasesc mii de articole scrise pe aceasta tema, mai toate abunda in informatii generale si impersonale. Sunt explicate aproape peste tot beneficiile alaptarii, ceea ce este foarte bine, pentru ca intr-o prima faza viitoarea mama are nevoie sa constientizeze importanta acestui act pentru copilul ei. De ce are nevoie uneori sa constientizeze asta, in loc sa fie de la bun inceput convinsa? Pentru ca istoria ultimelor sute de ani arata un trend de scadere al alaptarii la nivel mondial. Incepand cu secolele iluminismului in care comportamentul celor din clasele superioare a dus la cresterea rolului doicilor in detrimentul mamelor, continuand cu secolul 19 si inceputul secolului 20 in care feminismul a atins inclusiv acest aspect si terminand cu secolul 20, in care mai intai razboiul si ulterior nevoia femeii de a avea o cariera si aparitia inlocuitorilor de lapte matern au pus in plan secund alaptarea.
Ok, avem materialele care aduc in prim plan beneficiile alaptarii. Ce mai avem? Sfaturi. Sfaturi despre cum sa initiezi alaptarea, sfaturi despre cum sa iti pozitionezi copilul la san, sfaturi despre cum si cat sa il hranesti.
Insa toate acestea abunda in informatii generale, care, pentru cineva care NU a mai trecut prin asa ceva, sunt scrise intr-o limba asemanatoare cu chineza. Am fost acolo. Am citit si am inteles prea putin.
Insa nici una din sursele de pe Internet nu iti va spune cat poate fi de greu, cat poate fi de frustrant, de obositor, epuizant si de datator de indoieli, odata ce ai nascut. Sau daca gasesti articolele care iti spun asta, oricum nu poti evalua la magnitudinea reala, pentru ca nu ai mai trecut prin asa ceva.
Si totusi, cum putem face sa fie mai usor? In primul rand avand pe cineva langa noi in primele ore de dupa nastere. Cineva care sa ne invete basic-ul alaptarii. Pozitii de supt, procesul alaptarii, riscurile legate de o pozitie defectuoasa si cum se pot rezolva situatiile neplacute. Care sunt pietrele de hotar, momentele grele si cum se poate trece peste ele. Sfaturi primite in discutii fata in fata. De aceea rolul unui consultant este crucial atunci cand esti proaspata mama, cand treci prin momente dificile sau cand abia ai ajuns acasa cu nou nascutul si nu prea stii „de unde sa il apuci”.
Care sunt principalele probleme cu care se confrunta o proaspata mama?
Blocarea canalelor. Angorjarea sanilor. Ragadele. Furia laptelui. Mastita. Excesul de lapte. Lipsa lactatiei.
Somnolenta bebelusului. Colicii bebelusului. Refluxul. Lipsa de apetit a bebelusului sau dimpotriva. Durata mari a fiecarei mese. Numarul infiorator de mare de mese pe zi in primele luni. Ruperile bruste de ritm. Puseele de crestere. Aparitia dintilor. Vaccinarile.
Oboseala. Epuizarea. Nesiguranta. Neincrederea. Stresul.
Neimplicarea tatalui. Lipsa de sustinere a familiei. Singuratatea. Dezinformarea. Cutumele si obiceiurile. Sfaturile binevoitorilor si atotstiutorilor
Dupa cum se poate vedea sunt extrem de multe, si sunt sigura ca nu am reusit sa le adun pe toate, pentru ca memoria imi joaca feste. Insa la toate, un consultant in lactatie va poate oferi ajutor, suport, raspunsuri si rezolvari.
Un consultant in lactatie nu va va obliga niciodata sa alaptati at any cost, si nu va va spune niciodata ca formula este otrava. Aceasta este o preconceptie, o idee raspandita aiurea. Un consultant in lactatie, unul bun va va ajuta si va va sustine mereu in tot ceea ce veti alege sa faceti, indiferent ca este vorba de initierea alaptarii, de rezolvarea problemelor aparute pe parcurs, sau de intarcare. Da. Un consultant va va oferi sfaturi legate de intarcare, daca asta este decizia voastra.
Eu am primit sfaturi, am primit solutii, cum sa intarc mai repede, in mod natural si fara sa fac ablactatie medicamentoasa. Fara ca acel consultant, sa imi puna vreo secunda la indoiala decizia, alegerea. Am avut parte de sustinere all the way, si a facut in asa fel incat intarcarea sa fie un proces lin si netraumatizant nici pentru mine, nici pentru David. Spre deosebire de intarcarea Rebeccai, unde, neavand langa mine un consultant, am avut o intarcare brusca, si care chiar daca a fost usoara pentru Rebecca (bazata pe refuzul ei de a mai suge la momentul respectiv), pentru mine a fost extrem de grea si dureroasa.
Orice ar fi, un consultant in lactatie va va ajuta. Va oferi suport, sustinere, informatie corecta si nediseminata, nu va oferi nici mai mult, nici mai putin decat ceea ce aveti nevoie la momentul respectiv. Si mai mult, va va respecta dorintele si deciziile, oricare ar fi ele. Veti mai primi empatie si intelegere, care izvoraste in aproape toate situatiile din faptul ca toate acele femei care au devenit consultanti, au trecut cel putin o data prin experientele prin care veti trece si voi.
Nu va fie frica vreodata sa cereti ajutorul. Dincolo de lectiile invatate pe propria piele, ajungand in sfarsit la cel de-al treilea copil sa am parte exact de acea experienta numai „lapte si miere”, mi-as fi dorit sa am aproape de mine in primele doua cazuri, un consultant in lactatie.
Si pentru ca am scris in astia aproape patru ani de multe ori despre alaptare, iata mai jos o lista a celor mai reprezentative.
http://bogdanasblog.blogspot.ro/2012/06/demitizarea-alaptatului-limitarile-sunt.html
http://bogdanasblog.blogspot.ro/2011/03/tips.html
http://bogdanasblog.blogspot.ro/2011/05/realitatea-alaptarii-in-romania.html
http://bogdanasblog.blogspot.ro/2011/06/lapte-cu-gust-de-vacanta.html
http://bogdanasblog.blogspot.ro/2010/08/manifest-impotriva-ignorantei.html
http://bogdanasblog.blogspot.ro/2011/08/povestea-alaptarii-episodul-1.html
http://bogdanasblog.blogspot.ro/2011/08/povestea-alaptarii-episodul-2.html
http://bogdanasblog.blogspot.ro/2011/08/povestea-alaptarii-episodul-3.html
http://bogdanasblog.blogspot.ro/2011/08/povestea-alaptarii-vazuta-prin-ochii.html
http://bogdanasblog.blogspot.ro/2011/08/babies-know-best.html
http://bogdanasblog.blogspot.ro/2011/08/un-fel-de-corolar.html
Si, doua din postarile care ating doar tangential subiectul alaptarii, dar sunt indisolubil legate si de acesta, si care mie imi sunt foarte dragi, pentru ca sunt izvorasc din experientele mele personale:
http://bogdanasblog.blogspot.ro/2012/04/scrisoare-catre-o-proaspata-mamica.html
http://bogdanasblog.blogspot.ro/2011/06/maternitatea-lectia-despre-renuntare.html
Buna,Bogdana!
Eu cred ca principala problema acum, este lipsa de informare. Si nu numai din carti. Acum sunt cursuri de puericultura grauite(la unele spitale de stat) sau platite, consultati de lactatie. Tine doar de tine daca vrei sa-ţi faci viaţa mai usoara. Asta doar daca nu esti prea comoda si preferi sa mergi dupa sfaturile populare…
Eu am nascut la Filantropia si acolo cand mergeam la orele de alaptare, moaşele ne aratau cum sa ţinem copilul şi ne ajutau. Multe din problemele pe care le expui tu, pot fi rezolvate prin informare şi cu puţin ajutor din partea familiei. De obicei, mamele cu experiente pozitive in alaptare, nu simt nevoia sa povestească.
Un alt factor important cred eu in toata experienta cresterii un copil este frustrarea si regretele parintilor. Ţine de fiecare persoana, cum isi controlează frustrarile, ce distorsioneaza realitatea şi amplifica problemele.
Acelasi lucru pot sa il spun si despre Giulesti, si mai mult, cat de mult au evoluat acolo, si cat ajutor se ofera acum, fata de acum trei ani de exemplu. Acolo s-au schimbat enorm lucrurile si dupa incendiu, insa este extrem de mult focus pe bebelus, pe alaptare si ai parte de toata atentia… Pe anumite ture mai mult, pe altele mai putin, ca asa e la noi, insa overall, e o schimbare fantastica.
Parerea mea este ca totul tine de comoditate. Cand alaptezi esti doar tu si copilul, asa ca nu te ajuta nimeni. Unele femei cred ca e mai comod sa fierbi, sa perpari, sa sterilizezi, sa combini, etc – aici poti implica tot familionul, poti beneficia de atentie, poti avea variante…, insa din experienta mea de alaptat (2 ani si 9 luni) stiu ca nu e asa. Am avut norocul sa fiu pe aceeasi lungime de unda cu Ioana mea – eu mi-am dorit sa o alaptez cat mai mult, ea a detinut tehnici avansate de mancat inca din primele ore de viata- asa ca ne-a fost tare bine aproape 3 ani, iar „urmarile” se vad si acum – o stransa legatura intre noi, copil sanatos si vioi si cu amintiri de… „gust de lapte si miros de mami”.
Evident, au fost si momente in care parea mai usor sa prepar un biberon de lapte, numai ca atunci m-am gandit la faptul ca mama mea m-a alaptat 2 ani si 7 luni si asta m-a facut sa reconsider ideea… Tine si de traditie de familie pana la urma :)
Eu am amintiri legate de momentele in care a fost cate unul bolnav de enterocolita si evident respectivul intarcat, si a trebuit sa bag lapte fara lactoza. Imi venea sa innebunesc de la cat dura si cata mizerie puteam sa fac cu laptele praf… Deci…
Bogdana, poti povesti cum a decurs intarcarea lui David? Dupa 18 luni, perspectiva intoarcerii la serviciu mă obliga sa caut solutii in sensul asta si nu mă lăsa inima deloc sa accept compromisuri „neprietnoase”. :)
Anca, in primul rand am facut totul foarte lent si treptat. Am mers pe sistemul „daca cere ii dau, daca nu, nu”. Am scos cate o masa la un interval de doua trei saptamani, pana am ramas doar cu ultima masa, cea de seara/noapte. In al doilea rand, el era de ceva vreme foarte atasat de tatal lui, care a preluat trezirile de peste noapte (in care eu inainte il alaptam). In al treilea rand, toate mesele i le-am inlocuit cu formula, insa nu din biberon, ci din sticlute de apa voslauer de 330 ml (care au un sistem special pentru copii la gura). Iar la ultima masa, dupa ce m-am tinut pe pozitii cateva saptamani, pentru ca EU eram cea care nu putea renunta (David daduse clar semne ca nu mai este chiar innebunit dupa san, pentru ca nu il mai cerea deloc), am renuntat in sfarsit dupa ce vreo doua seri la rand si-a inclestat dintii pe sani de mi-a facut rani. Si cam asta a fost.
Eu am luat doar homeopate si un ceai dar nu mai imi amintesc cum se numeste, insa intreb si eu mai departe si revin cu un raspuns. Nu am luat medicamente pentru oprirea lactatiei. M-am mai muls cand am simtit ca se umplu sanii, mai intai o data la doua zile, dupa care a doilea moment a fost la trei zile distanta, dupa care s-a oprit de tot. Eu oricum eram insarcinata atunci in patru luni deja cu Raducu, si de-aia nici nu aveam cum sa iau vreun medicament si nici nu mi-as fi dorit dupa experienta de la intarcarea lui Chiti, unde am fost drogata cinci zile (medicamentul ala pentru ablactatie este infiorator, are niste side effects de iti vine sa te arunci pe fereasta, fara exagerare)
In spiritul disputei, o sa incep prin a te contrazice: o, ba da, in primele luni alaptarea poate fi inaltatoare. In primele cateva zile, pana s-au adaptat canalele, simteam ca ma sui pe pereti :))
Foarte frumos spus, mi-a placut mult.
Felicitari, Bogdana!
In spritul disputei, se accepta :)))