De ce nu o suport pe Lady Gaga

Pentru ca in afara de voce (pe care nu o contest si pe care de altfel tine mortis din niste motive care mie personal imi scapa sa nu si-o foloseasca la adevarata ei valoare) nu imi arata nimic. Ah, ba da. prost gust, hidosenie, tone de makeup, o imagine complet nerealista, care mai degraba pare coborata din filmele horror, o incaltaminte bizara si tinute …. hm, aici chiar nu mai am ce sa comentez. E marketing pur, de la ce si cum mananca potaia lui Lady Gaga, cum doarme Lady Gaga, cum zboara Lady Gaga, pana la show-ul concertului. Marketing menit sa socheze. Si cum poti soca, daca nu prin garderoba fantasmagorica, prin sexualitate explicita (ca numai implicita nu e), fetisuri, obscenitati si spargere de tabuuri. Madonna, sorry girl, dar ai fost mic copil la vremea ta! Nu as avea nimic cu toate astea, daca nu ar fi isteria provocata de tanti Gaga. Si nu ma pot abtine sa nu fac o comparatie cu un show vazut de mine acum doi ani. Si nu e vorba de gusturi, pentru ca nu pun in balanta si nu ii critic calitatile vocale ale domnisoarei si talentul ei innascut. Nu. Ce critic este: mesajul pe care il transmite prin fiecare melodie, modul in care o face. Si ca totul nu este decat imagine, praf in vant, insa pana la urma in ochii receptorilor, mai ales ai adolescentilor, mesajul capata rol de lege. Pentru o generatie si-asa dezorientata, debusolata, excentricitatea dusa la maxim, sexualitatea explicita si extremele devin normal. Si sa va povestesc de show? V-am mai povestit aici. Da, evident ca despre...

Telegrafic

Raducu si-a dotat in sfarsit dantura cu doi canini de toata frumusetea. Partea nasoala este ca incepe tortura cu urmatorii doi. David a fost pentru prima data in viata lui cu trenul. Pana la Brasov si inapoi. A vorbit cu toata lumea din tren, a mancat de la toata lumea, a stat in bratele oricui l-a primit, a pus 1000 de intrebari, astfel incat tatal lui a venit inapoi cu capul cat o banita :) Rebecca a plecat ieri la mare. Am deja poze cu ea, e in elementul ei. Se balaceste la greu. E fericita si atunci sunt si eu fericita, chiar daca sunt la 300 de kilometri distanta de ea. Azi se face o saptamana de cand doi oameni dragi mie si copilul lor, trec prin niste incercari extrem de dificile. Iar eu ma simt extrem de neputincioasa, debusolata, indurerata, dar mai ales furioasa. Furioasa pe lipsurile din sistemul medical din Romania, furioasa pe oamenii din el, furioasa pe fatalitate sau pe cine permite sa se intample toate astea. Cu toate astea, cu toate greutatile, lipsurile, noptile nedormite, problemele care parca vin din toate partile, agitatia, lipsa de timp, nu pot sa spun decat ca sunt fericita ca am trei copii sanatosi, voiosi, plini de viata. Si ca am langa mine cel mai minunat barbat....