Raducu si-a dotat in sfarsit dantura cu doi canini de toata frumusetea. Partea nasoala este ca incepe tortura cu urmatorii doi.

David a fost pentru prima data in viata lui cu trenul. Pana la Brasov si inapoi. A vorbit cu toata lumea din tren, a mancat de la toata lumea, a stat in bratele oricui l-a primit, a pus 1000 de intrebari, astfel incat tatal lui a venit inapoi cu capul cat o banita :)

Rebecca a plecat ieri la mare. Am deja poze cu ea, e in elementul ei. Se balaceste la greu. E fericita si atunci sunt si eu fericita, chiar daca sunt la 300 de kilometri distanta de ea.

Azi se face o saptamana de cand doi oameni dragi mie si copilul lor, trec prin niste incercari extrem de dificile. Iar eu ma simt extrem de neputincioasa, debusolata, indurerata, dar mai ales furioasa. Furioasa pe lipsurile din sistemul medical din Romania, furioasa pe oamenii din el, furioasa pe fatalitate sau pe cine permite sa se intample toate astea.

Cu toate astea, cu toate greutatile, lipsurile, noptile nedormite, problemele care parca vin din toate partile, agitatia, lipsa de timp, nu pot sa spun decat ca sunt fericita ca am trei copii sanatosi, voiosi, plini de viata. Si ca am langa mine cel mai minunat barbat.

Atat.