M-a pocnit dintr-o data. Am realizat brusc ca lipsa tonusului meu muscular se datoreaza in principal faptului ca nu mai fac tot atata miscare ca anul trecut pe vremea asta. Si totusi cum sa fie posibil, cand tot trei copii am si ba, mai mult, sunt si mai sturlubatici pe masura ce cresc? Simplu. Anul trecut pe vremea asta imi purtam mezinul cel putin patru ore in fiecare zi in Manduca. Iar corpul meu simtea asta si implicit, se si vedea.

Acum, cam de prin martie, Radu nu a mai vrut in Manduca. Il inteleg pe de o parte. Cum sa mai vrei sa stai cu fata numai la mama, cand in jurul tau se intampla atatea lucruri interesante? Dezinteresul tot mai mare spre purtat a aparut odata cu descoperirea pozitiei bipede. Ultima incercare a mea sa il mai port a fost acum o saptamana. Minunea a tinut fix doua minute, dupa care a inceput sa se zbata si sa vocifereze: „Data, data!!!” (n. trad.: „Gata, gata!”).

Si asa s-a terminat la noi in mod definitiv epopeea purtatului. Iar mie imi lipseste „ceva” care sa imi redea picioarele de anul trecut, care erau numai fibra si carne.

Asa ca sfatul meu, pentru proaspete mame, investiti banii intr-un carrier ca lumea, si luati-va pruncul la purtat. Avantajele sunt multe, atat pentru voi, dar mai ales pentru bebelusi. Unde poate fi mai bine decat lipit de pieptul mamei, aproape de mirosul cel mai cunoscut, de caldura? Acolo se doarme cel mai bine, cel mai profund, cel mai mult si cel mai linistit. Iar voi mamicilor, faceti niste picioare de invidiat. Garantat.

Iar eu cred ca imi fac curaj si ma duc sa topai pe la Kangoo Jumps, impreuna cu o prietena care tot trage de mine sa merg si eu de vreo trei luni.