Inca dinainte sa stiu ce e aia sarcina am urat hainele de gravida. Pentru ca la noi nu se gaseau decat haine menite a te face sa arati cat mai dizgratios. Si pentru ca vad ca cercul prietenelor care sunt insarcinate se tot mareste in ultima vreme, si ca invariabil se ajunge la intrebarea „eu cu ce ma imbrac, ca ma umflu pe zi ce trece” am zis ca nu strica sa mai povestesc ce am facut eu in cele trei sarcini si cum am supravietuit hainelor stil „sac de cartofi”.

1. Nu mi-am cumparat nici un articol de gravida, cu exceptia blugilor cu banda elastica. Pe aia i-am luat de la Zara (doua perechi), H&M (o pereche) si Mamalicious (o pereche, cumparata din Austria). Trei perechi in sarcina cu David, pe care le-am si dat dupa ce am nascut (nah, nu ma mai asteptam sa mai trec prin vreo sarcina) si a patra cumparata in sarcina cu Radu. Cei din ultima sarcina ii mai am si acum, pentru ca am ramas indragostita de ei. Moi, super fini si super skinny. Am pus cu Radu 17 kilograme in sarcina, insa masura S mi-a venit de la cap la coada. Si sa fiu sincera, aproape numai in blugii aia am stat toataaa sarcina. Au niste preturi cam nesimtite la Zara, nu sunt niciodata redusi (ca doar gravidele, fraierele, nu schimba sezonul…), dar pana la urma, nu regret ca am dat 220 de lei pe ei.

2. In sarcina cu Rebecca am purtat aproape in permanenta numai rochii si fuste. Nu stiu ce am avut, daca stau sa ma uit in urma, pe cat de multe fuste am purtat cu ea, pe atat de putine am purtat in sarcinile cu baietii. La fel a fost cu culorile. Chestie de subconstient, nu stiu, insa la Chiti am fost aproape non stop imbracata in bejuri, rozuri, nuante deschise, feminine, in schimb la baieti din albastru, verde, gri-uri sau din contra, culori puternice, nu am iesit.

3. De baza au fost maieurile si tricourile. Luate M sau L, ca sa fie indeajus de largi si de lungi incat sa acopere burta in expansiune. Din bumbac in principiu, insa cu un pic de elastan prin ele. Face minuni. Pe toate le mai am si acum, chiar daca sunt foarte lejere, nu conteaza, arata cel putin la fel de bine. Mi-am ales mereu tricouri cu imprimeuri sau mesaje mai aiuristice. Asta mi-e stilul, recunosc ca imi e greu sa ies din combinatia t-shirt – blugi. Cam toate sunt mai decoltate, pentru ca invariabil detaliul asta mi-a fost de folos atunci cand am alaptat. Din punctul asta de vedere nu pot decat sa regret faptul ca Mamagama nu a aparut mai devreme!

4. Avand toate cele trei sarcini pe perioada iernii, de baza au fost UGG-ii. Daaaa, cunosc persoane care au alergie la asa ceva, insa eu sunt iremediabil indragostita de incaltarile astea, pe care le pot purta la -20 de grade pe piciorul gol, fara sa simt vreo urma de frig. Fiecare cu piticii proprii. Piticii mei iubesc UGG.

5. Am mai purtat si rochii. Lungi sau pana la genunchi, dar tot mai mulate si tot din garderoba mea uzuala. De fiecare data am considerat ca e absolut normal sa imbrac exact aceleasi haine, ca nu e nevoie sa bag bani in altele, „speciale”, pentru pana la urma tot eu sunt, numai ca sunt un „eu” cu burta. Am adaptat.

6. M-am accesorizat mereu. O esarfa, un sirag de margele, o bratara, o brosa. No matter what, nu aveti nici o scuza sa nu va accesorizati :)

7. Cand am avut intalniri formale, o fusta, un tricou uni, un sacou (tot din epoca pre-sarcina, insa desfacut) si o pereche de balerini sau de pantofi cu talpa ortopedica (personal mi se par mai comozi) au fost mai mult decat indeajuns.

8. Tocuri? Da, am mai purtat ocazional. Foarte ocazional. Eu by default nu sunt mare fana tocuri, am senzatia ca merg ca o rata beata pe ele, si cum am o mare groaza de penibil, si sunt si mai impiedicata de felul meu, prefer la orice ora balerinii. Insa am mai purtat si tocuri. Dar nu le recomand. Nu in sarcina. Stiu mame care s-au laudat ca au purtat tocuri de 12 cm pana in luna a noua, insa nu vreau sa stiu ce face coloana lor. Dupa cum ziceam, fiecare cu piticii proprii.

9. Tot la capitolul pantofi, daca inainte sa fiu ever insarcinata purtam un 36 spre 37, acum dupa trei sarcini am ajuns sa port 38 spre 39. Dap, piciorul mi-a crescut in lungime, fara sa se lateasca vreun milimetru. Mi-am pastrat o pereche de sandale din epoca pregravidenie, ca restul am fost nevoita sa le donez. Imi iese talpa cu mai bine de un centimetru in decor :).

Singurul loc unde, repet, am investit, au fost pantalonii, pentru ca de la un punct incolo mi-a fost imposibil sa ma mai inchid la nasturi, iar banda aceea elastica, speciala, a fost perfecta sa preia o parte din greutatea burtii.

Sfaturi? Pai fiti cat mai naturale. Sarcina nu este o afectiune, este o etapa normala, naturala si fireasca. Da, cam toate ne umflam, cam toate luam in greutate cel putin 15 kilograme. Rare sunt cazurile de gravide perfecte, lungi, subtiri cu o burtica delicata. Eu am luat 21, 16 si 17 (cred ca 17, ca in ultimele saptamani de sarcina cu Radu am refuzat sa ma mai cantaresc). Spre final, gleznele mele isi triplasera dimensiunile. Tot spre final, de fiecare data am ajuns la o circumferinta de cel putin 110 cm in „talie”. asta nu e insa un motiv sa va ascundeti in salopete sau haine gigantice, care nu fac altceva decat sa urateasca, iar voi sa va adanciti in depresia provocata de acul cantarului care nu face altceva decat sa urce.

Sarcina este mai mult decat orice o stare de spirit. O poveste frumoasa, miraculoasa, iar ceea ce puneti pe voi in aceste noua luni ar trebui sa reflecte din plin mesajul asta.

Si mereu, inainte sa va ingroziti de cat de mult inseamna 20 de kilograme, ganditi-va in felul urmator: cel putin 1 kg inseamna tesut  adipos in plus pe sani. Inca aproximativ 2 kilograme vin de la fluxul de sange in plus creat de organism (cantitatea totala in sarcina este cu cel putin 50% mai mare decat in afara sarcinii, tocmai ca sa faca fata la sarcina). Uterul 1 kilogram, copilul cel putin 3 kilograme, placenta intre 1/2 si 1 kg, lichidul amniotic aproximativ 1 kilogram si el. La acestea se adauga cel putin 3,5 kg de tesut adipos, menit sa pregateasca productia de lapte (dap, doamnelor, organismul stie ca dupa nastere copiii se alapteaza si se pregateste in consecinta). Mai mult, mare parte din acest tesut se depune exact acolo unde nu vrem noi, adica pe fund si solduri, pentru ca natura asta stie (sau cel putin asa e programata de zeci de mii de ani) ca acelea sunt zonele unde vor fi purtati copiii dupa nastere. Un calcul rapid, si dintr-odata cel putin 12 kilograme. Asa ca fetelor, nu va mai ingrijorati, organismul vostru stie ce face, iar fiecare kilogram este perfect justificat :)

Nu stiu cat am reusit sa va luminez, dar iata-ma pe mine la 70+ de kilograme, rotunda ca un ou si pe final de sarcini.

La Radu, saptamana 33-34

 La David, saptamana 35

 Saptamana 36

Si la 20 de saptamani cu David (tinuta flashy de Revelion)