Mai sunt mai putin de trei zile pana la inceperea noului an scolar. Clasa zero, datatoare de frisoane, oricarui parinte care are copilul inscris in aceasta strutocamila monstruoasa este cu atat mai halucinanta, cu cat inca este o mare necunoscuta din toate punctele de vedere. 

Mobilierul este cu semnul intrebarii. Am citit pe undeva ca guvernantii nostri dau vina pe taifunul din China pentru lipsa mobilierului.
Nu stiu inca cat de ok sunt normele de aplicare ale legii, care este metodologia, si mai ales care este pregatirea celor pe mana carora mai bine de 100000 de copii vor fi lasati. 
Bomboana pe coliva a fost pusa luni, cu exact o saptamana inainte de momentul „zero” cand a trecut in mod tacit (adica nimeni nu s-a sinchisit sa ia in discutie propunerea legislativa de abrogare in termenul legal si sa o introduca la vot, asa ca ea s-a considerat pur si simplu aprobata) in Camera Deputatilor o propunere a 3 deputati, printre care si faimosul Tudor Ciuhodaru, de desfiintare a clasei zero din acest an scolar! Norocul este ca nu este asta camera decizionala, ci Senatul, unde inca nu a ajuns, deci, iata anul asta rasulfa usurati parintii, monstruozitatea e in picioare, up and runing. 
Culmea este ca discutiile au inceput inca din martie (!!!) si initial propunerea a primit avize negative. Detalii aici si aici.
La noi la scoala toate bune si frumoase. Singurele informari pe care le primim pe mail, periodic, sunt de fapt niste linkuri virusate. Despre care se stie, insa se ridica din umeri, si raspunsul este „Doamna, va imaginati, ca mailurile astea se duc si la Guvern, nu numai la Dumneavoastra”. 
Pentru uniforma scolara am primit un nume, un numar de telefon si o adresa: Prosper. Fara etaj, numa magazin sau altceva. La numarul respectiv de telefon (cica e croitoreasa cu care colaboreaza scoala de ceva vreme) nu raspunde nimeni. Niciodata. Dar niciodata. Nu am de gand sa iau Prosper-ul la puricat dupa magazinul despre care nu stiu nimic. Cand am fost la scoala sa intreb, poate – poate mi se da un hint, ceva, orice, mi s-a spus „doamna, relaxati-va, toate se rezolva, asteptati sa inceapa scoala”.
O parte din mine incepe sa regrete usor ca nu am explorat mai mult variantele alternative de invatamant.