Intrebata fiind luni seara de catre o prietena „care a fost ultimul lucru care ti-a fost furat” am realizat ca nu mi s-a furat nimic important pana acum. Insa de pierdut am pierdut destule la viata mea. Legat de asta, nu pot spune ca sufar enorm de mult pentru lucrurile pe care le-am pierdut de-a lungul timpului. Filosofia mea este ca sunt lucruri mult mai importante in viata si ca nu este bine sa te legi de obiecte, chiar daca unele din ele au valoare sentimentala.
Totusi, trebuind sa dau un exemplu, pana la urma am spus povestea caciulitei verzi a lui Raducu, pe care am pierdut-o intr-un magazin H&M (culmea, ea fiind cumparata tot dintr-un H&M) si a ochelarilor mei RayBan Aviator, de care am fost mereu tare mandra, pe care i-am uitat undeva in Grecia, in ultima zi de plaja.
Dupa caciulita verde am bocit nitel, pentru ca Radu arata pur si simplu perfect cu ea pe cap. Dovada mai jos:
Dupa RayBan nu mai zic, ca de fapt au fost mai mult nervi si suparare pe propria mea persoana, ca am dat dovada de mare neatentie.
Dupa ce as plange cu adevarat? Daca mi-as pierde informatiile din laptop, si mai ales daca as pierde fotografiile. Am fotografii inca de prin 2003 in calculator, si, cu inima pe inima va spun ca desi au ajuns undeva pe la 50000 de bucati, imi amintesc cu exactitate unde si cand au fost facute. Mai ales la fotografiile kinderilor, imi amintesc si alte aspecte, vorbe, stari, senzatii. E ceva incredibil, e ca si cum mi-as fi stocat toate astea in fiecare imagine in parte, si vizionandu-le pur si simplu accesez si tot setul de amintiri legate de imaginea respectiva.
Slava Domnului, de cand am Mac-ul, la capitolul asta pierdut/virusat ma simt mult mai in siguranta. Insa, pentru voi, cei care sunteti pe platformele Windows, va recomand o solutie de internet security serioasa. Si uite asa am trecut de la povesti la tehnologie, pentru ca am pentru voi ultimul antivirus lansat saptamana trecuta: Kaspersky Internet Security 2013. Eu nu am ce sa fac cu el, l-am primit cadou, si as vrea sa vi-l dau voua, mai ales daca aveti nevoie de el. E sigilat si isi asteapta un utilizator, cuminte intr-o punga.
Are licenta pentru un an inclusa, si voi beneficiati de toata protectia datelor voastre personale si de protectia lucrurilor dragi pe care le stocati pe PC.
De la voi vreau o poveste legata de lucrurile dragi pe care le-ati pierdut, sau care v-au fost furate, si care sa ma convinga pe mine sa va dau antivirusul :) Va astept povestile, aici in comentarii, pana vinerea viitoare. Hai ca sunt curioasa prin ce patanii ati trecut :)
ca tot ziceai de fotografii si de bocit :)). cand eram anul 2 de facultate am fost intr-o tabara la Sibiu si mi-am pierdut aparatul foto. de fapt nu stiu sigur daca nu cumva mi l-o fi furat cineva de fapt. o saptamana de amintiri pierdute dupa care am bocit cu spume pe drum spre tabara, in timp ce, ca un facut, doua curcubee se aratau de pe un deal pe altul, parca sa-mi faca in ciuda ca nu mai am cum sa le surprind pe film. a, si cea mai tare chestie care s-a pierdut in ultima vreme si care imi era proprietate e BLOGUL! niste destepti au vrut sa mi-l treaca pe domeniu propriu si… trecut a fost! de aceea am un nou link, te rog mult sa updatezi, incerc sa-mi revin din soc :)) si sa ma reapuc de bloguit!
Updatez, cum sa nu! deci asta era?!
Eu imi amintesc cum, intr-o excursie cu al meu pe langa Sibiu, acum vreo fix patru ani, am facut noaptea niste poze dementiale la Calea Lactee (sic), si a doua zi am prins o ploaie, finalizata cu un curcubeu dublu, cum rar prinzi, intreg, perfect conturat… Sa mai zic ca din greseala am dat erase la tot cardul???
bleah, da. inca mai scotocesc prin backup-uri, ca tot am senzatia ca am facut eu odata un export blog, dar pana acuma nu am gasit nimic, ufffffffffffffffffffffffffffff. si mi s-a facut pielea de gaina citind ca ai sters un card cu fotografii superbe, eu am o adevarata obsesie cu amintirile fotografice :))
da si nu orice fotografii! ci cele mai misto cu toata calea lactee in toata splendoarea ei (eram in mijlocul pustietatii, iti dai seama cum se vedea!!!) si cu cel mai misto curcubeu… offfff. bafta cu recuperarea…
Am pierdut pozele,tocmai ce povesteai…
Windows,stricat,virusat,(nu ma pricep) se tot bloca calculatorul,sotul a vrut sa „faca o aroganta” sa-l repare singur si a sters toate pozele din calculator.M-a vrajit cateva zile ca nu le-a sters el,am incercat in fel si chip sa le recuperez,am sunat prieteni ce ii consideram mai priceputi si degeaba.:((
Am suferit mult ca am pierdut poze de la inceputul relatiei,poze din concediu etc.
Bine ca inca nu-l aveam pe bebelushu Shushu,ca atunci era mult mai graaaaav.
Backup, backup, backup. Periodic, periodic, periodic. E sfant!
Ia te uita, acum, daca ma gandesc bine, nici eu nu am regrete atat de mari legate de pierderea sau furtul unor obiecte. Insa ceva tot mi-a ramas in minte. O poveste „comico-tragica” din studentie. Eram la sfarsitul primului an de facultate, extaziata ca se terminase totul cu bine si cu capul in nori din cauza „baiatului de la istorie” pentru care facusem prima pasiune de studenta. Scosesem bagajele din camera de camin si asteptam sa le incarcam in masina iar eu, plutind pe norii iubirii, am lasat si gentuta de la gat in care aveam lucrurile cele mai dragi mie pe atunci: portofelul cel nou si rosu, o fotografie cu minunabilul care imi furase inima (si mintile apparently) dar si toti banii din bursa pe care nu o cheltuisem special pentru a ii avea in vacanta.
Mi-am dat seama ca a disparut cand eram deja la ceva distanta de camin.
Asa ca toata vacanta mi-am petrecut-o in magazinul matusii mele incercand sa mai reduc din pierderea financiara suferita. Dar cel mai tare a „durut” ca nu am mai avut de unde lua alta fotografie.
:)
O poveste trista de eie … pe care nu as fi scris-o daca nu gasesm articolul tau http://monicaolteanu.ro/zi-anapoda-lucrurile-dragi-se-pierd-cand-unde-si-de-ce/
<3!!!
erata – o poveste trista de ieri …
Buna,
Eu nu am pierdut, mi s-a furat ceva…ca tot spuneai de furat la inceputul articolului.
Eram in liceu si trebuia sa merg la majoratul prietenei mele cele mai bune.
In vremea aceea, ai mei treceau printr-o perioada ff.grea (tata nu avea serviciu, eu eram in clasa a 12 a si faceam meditatii) si nu aveam prea multi bani…asa ca am strans banii de pachetel timp de cateva luni, ca sa ii iau cadou.
Am plecat de acasa si pe drum, m-au acostat niste baieti din cartier de la mine, care erau hoti. Mi-au furat banii de cadou…nu iti spun cat de greu mi-a fost…am plans si mi-a fost rusine sa mai merg la ziua ei (eu tin mult la lucrurile astea…mai ales ca ea facuse multe pt mine si familia ei m-a ajutat ff.mult). De aceea imi doream sa ii cumpar din toata inima ceva frumos.
Am plans toata noaptea, ea m-a sunat, dar mie mi-a fost rusine sa merg fara cadou. Desi ar fi inteles…nu am putut sa merg fara nimic. Apoi mi-a parut rau ca nu i-am fost alaturi, dar asa am reationat eu.
Asa ca pot spune ca am pierdut ceva drag…niste amintiri care sa dainuie in timp alaturi de prietena cea mai buna (si acum suntem la fel). Si o petrecere de vis!
Offf… Cadoul cel mai important ar fi fost prezenta ta… Eu asta am invatat-o de mult :)
PS: am pierdut primele fotografii cu Andrei (baietelul meu) in Vama. Am fost acum in august…am venit acasa, am copiat fotografiile de pe card in laptop si le-am sters…ca sa constat zilele trecute ca nu le-am copiat pe toate.Dar s-au dus… :(
Asa ca niste ochelari cu +1.75 nu ai?? :)
Seara buna.
PPS: te citesc de ceva vreme, dar nu am indraznit sa comentez niciodata.
La cat mai multe postari!
Poze cu copiii am mai pierdut si eu, insa la cate poze le fac, aproape zilnic sunt cantitate neglijabila :)) Merci de urare :)
Si eu am inceput sa ii fac aproape zilnic…dar asta era o „first time”…si mi-a parut rau…