La povesti la Medlife

Ieri, intr-o companie selecta, de super mame si super bloggerite, am stat la povesti cu cei de la Medlife. „Motivul” intalnirii noastre a fost unul tare induiosator, si anume aniversarea a 10000 de bebelusi nascuti cu bine in Maternitatea Medlife. Este mare lucru, ceea ce au realizat ei, faptul ca au fost deschizatori de drumuri in aceasta privinta si pentru asta tin in mod special sa ii felicit. Am stat la discutii cu Aurel Ionel, care este sufletul Maternitatii Eva din Brasov, si pe care l-as asculta vorbind ore in sir. Dupa el cum insusi a recunoscut este indragostit de actul nasterii naturale si asta se poate vedea pe fata sa atunci cand vorbeste despre nastere si se poate simti in fiecare cuvant pe care il rosteste. Mi-as dori sa fie cat mai multi doctori ca Aurel Ionel si o spun cu toata convingerea. Discutiile au fost animate, ni s-a raspuns la toate intrebarile pe care le-am pus, a fost foarte interesant, cu atat mai mult cu cat in sala am fost destul de multe bloggerite, fiecare cu propriile experiente legate de sarcina, nastere, dar mai ales cu propriile convingeri pe acest subiect. Grupul extrem de eterogen a oferit poate cea mai vie si mai interactiva sesiune de discutii la care am participat pana acum, si meritul este al fetelor de la White PR si al Anei Nicolescu, Mamica Urbana, care a stiut cum sa ne adune :). Bila neagra, singura bila neagra din punctul meu de vedere a fost Roxana Voloseniuc. Care a fost invitata atat in calitate de redactor sef al Elle, cat si in calitate de...

I’m a victim. A Chic Victim

Mai mult sau mai putin, pentru fiecare femeie bijuteriile ocupa un loc deloc de neglijat. In jurul anumitor bijuterii, de-a lungul timpului s-au creat adevarate legende. S-a murit pentru ele, s-au aprins pasiuni fulgeratoare. Au reprezentat si reprezinta in continuare declaratii de iubire,  cereri in casatorie. Au fost, sunt si vor fi subiecte fierbinti pe marginea carora s-au scris tomuri intregi. O bijuterie este un statement in sine. Da, si eu iubesc bijuteriile, si nu oricum. Sunt legata de cateva dintre ele, in mod iremediabil, de povestea lor, de modul in care am ajuns sa intru in posesia lor. Nu conteaza neaparat valoarea lor “de piata” cat conteaza valoarea lor sentimentala, si unele sunt de-a dreptul “priceless”, in cel mai serios mod cu putinta. Nu sunt multe. Sunt putine, insa toate au in spate o poveste. Si una din cele mai dragi si apropiate de inima mea bijuterii mi-a fost daruita chiar de cea care a facut-o, Antoaneta. Este cea din imaginea de mai jos, si credeti-ma ca prima data cand am vazut-o mi-am zis „Dumnezeule, dar eu la ce o sa port combinatia asta ciudata de culori?”. Ei bine, aflati ca bratara asta o port la orice. Dar la absolut orice, si motivul pentru care a ajuns sa imi fie indispensabila, este ca ma provoaca de fiecare data sa combin hainele intr-un mod cat mai creativ. Si pana la urma despre asta este vorba, si asta face un accesoriu sa devina un must have memorabil. Cum ne-am cunoscut eu si Antoaneta si ce am realizat impreuna pana acum, puteti citi aici, sau aici caci am mai povestit despre...