Scoala este in continuare o piatra de incercare pentru noi. Se simte din ce in ce mai acut volumul mare de teme, pe care pana si eu il percep ca fiind mare. Imi tot vin in minte flashback-uri cu mine in clasa I, cu uniforma (aceeasi uniforma zi de zi, ora de ora, cu acelasi dres alb) si ghiozdan, cu cheia de gat, venind acasa de una singura, fara nici un bunic, bunica, bona sau mama, si apucandu-ma cuminte de lectii.
Si reintorcandu-ma la realitatea prezenta, vad un tablou cu totul diferit. Vad clasa lui fiica-mea, care are in dotare acum o multifunctionala si un watercooler de la Fantana. Ma vad pe mine, ducand-o si aducand-o in fiecare zi de la scoala, pentru ca nu as concepe sa iasa pe poarta scolii de una singura. O vad pe ea, ca nu concepe sa isi faca lectiile de una singura, si ca mereu trebuie sa fie cineva, o prezenta fizica langa ea. Si Doamne, cat dureaza lectiile astea. Si cat sunt de multe. Nu stiu cum e pe la alte bordeie, insa sincer, mi se pare mult sa ii dai unui copil de pe o zi pe alta trei pagini de caiet de scris cu m, M, ma, Ma, si mama, plus inca doua fise la romana din caietul de aplicatii si inca doua fise la mate. Pe cele de la mate le face imediat, si ar mai face inca zece pe langa, cu la fel de mult entuziasm, insa la romana e chinul de pe lume.
Si cat stau cu ea, urechile nu imi aud decat bocete, tanguieli, plansete. Si nici prin cap nu va trece cate poate inventa mintea unui copil de aproape sapte ani doar doar sa mai traga de timp. Si recunosc ca nu inceteaza sa ma uimeasca si pe mine.
Si privesc totul cu detasare si putin amuzament, pentru ca incontinuu nu ma pot abtine sa nu fac comparatii eu-ea la aceeasi varsta. Eu care nu miscam in front pana nu imi terminam lectiile. Eu care nu numai ca nu aveam cu cine sa stau cat faceam lectiile, insa nu exista nimeni care macar sa mi le verifice. Eu care aveam ca optiuni bulgarii sau in serile binecuvantate, Norii Negri (ah, si Doamne, traiam si rememoram pana saptamana urmatoare fiecare moment al episodului respectiv). Ea se misca in permanenta si nu suporta ideea ca eu sa stau in alta incapere cand ea face lectiile. Fereasca Sfantul sa zic ca ma duc pana la baieti :) tragedie antica, nu alta. Ea are 1000 de optiuni, de la „n” posturi de desene animate, la vreo cinci cutii cu DVD-uri, jocuri, Lego, bucatarie, carti (o biblioteca intreaga), plus bonus, doi frati, numai buni de alergat, gadilat si smotocit. Aseara, de exemplu, din camera de langa nu se auzeau decat chiote, tipete si bufnituri. Cum sa mai ai chef sa faci „a”-uri si „m”-uri in conditiile astea vitrege? Nu te apuca toate durerile de spate, ceafa, deget mare, nu iti amortesc picioarele si brusc degetele nu mai tin stiloul nu mai poti sa faci nici o litera, daca nu faci o pauza mica-mica?
Cam asta este. Ne obisnuim, asa incetisor, ne intram in ritm, inclusiv eu, care ma chinui in fiecare dimineata sa ma trezesc la 7 (de fapt Radu saracul, trage constiincios de picioarele mele, iar eu refuz cu incapatanare sa raspund pozitiv chemarii lui) si dupa aceea sa ma opresc din a orbecai haotic prin casa.
PS: Nu mai stiu daca am povestit cum sta treaba cu religia, insa eu mi-am schimbat parerea despre aceasta materie. Am mai scris in trecut despre ideea de predare a religiei in scoala, si eram destul de pornita impotriva ei, insa, asa cum toate lucrurile sunt schimbatoarea in lumea asta, mi-am schimbat si eu opinia. Si asta pentru ca fiica mea invata impreuna cu colegii ei, de la profesorul de religie cum sa fie mai buni, cum sa isi ajute aproapele, cum sa se poarte intre ei, cum sa vorbeasca. Si nu spun ca astea nu ar fi trebuit sa le stie deja din casa, pentru ca le stie. Insa este fantastic de bine ca mai exista o persoana din afara caminului, investit cu o altfel de autoritate, si influenta care le spune toate astea, mai ales in contextul unui colectiv. Si pana la urma, trecand peste dogme, religia nu este decat despre a fi mai bun. Food for thought.
ei, o sa mai aveti de tras, si nu aveti incotro decat sa va obisnuiti :) cateva solutii ar fi, dupa posibilitati si dorinta: copilul sa mearga la un after school unde sa fie supravegheata atent la teme (si sa i se explice competent acolo unde nu a inteles, aproape nici-un parinte nu explica corect acasa temele, o face din prisma lui, nu a metodei didactice) si unde are cadrul necesar de a efectua temele (liniste, nimic nu-i distrage atentia, concentrare etc.); sa fii ferma si consecventa, sa ii oferi o ora libera (in care sa faca absolut tot ce vrea ea) intre momentul venirii de la scoala si cel in care termina temele, dar sa ii impui si un termen limita de terminare a temelor (nu mai tarziu de ora 18.00) si ii spui ca daca nu a terminat, se duce cu temele nefacute la scoala, indiferent de consecinte; sa isi faca temele, pe cat posibil, cand fratiorii dorm sau sunt plecati de acasa, ca sa nu ii distraga atentia nimic; inainte de a se apuca de teme sa manance/bea/mearga la toaleta, ca macar de o parte din factorii disturbatori sa scapati (si eu am trecut prin asa ceva, a mea a crescut, e in clasa a Va, dar o apuca facutul dusului cand sa inceapa temele :)) ); ca sa scrie singura, ii spui ca ziua ta se imparte intre toti copiii, la fel, dar ca ai si multe alte sarcini de facut (gatit, spalat, etc.) si ca timpul pe care il aloci ei intr-o zi il puteti petrece distrandu-va sau asistand-o la teme pe care foarte bine le-ar putea face singura. Sunt doar cateva sugestii…cred ca rabdarea si consecventa te vor ajuta sa treci mai usor peste aceasta perioada de acomodare cu scoala…greul abia incepe, va veni un moment in care toti copii vor fi la scoala, toti iti vor solicita atentia si prezenta, te vei simti depasita de dificultatea temelor…sa vezi atunci piatra de incercare! Mult succes!
Giliola
Giliola, ah, cat de frumos este raspunsul tau!
Da, varianta cu afterschool-ul a intrat in vederile noastre pana am vazut meniul. Dupa care am renuntat, mai ales ca vazusem si dormitoarele :) si ne-am asumat faptul ca va fi mai greu, insa voi avea sub control alte elemente, ca cele spuse mai sus…
Altfel, in mare parte deja fac ceea ce spui tu, cu diferenta ca desi am instaurat bautul/mersul la toaleta/mancatul and so on inainte de inceperea temelor, insa scuze se gasesc mereu. De-aia am zis ca nu inceteaza sa ma uimeasca cu inventivitatea :))
Recunosc ca pana acum cel mai puternic trigger a fost exact ala de care spui tu, cu mersul la scoala cu temele nefacute, si „uite, asta este, iti asumi consecintele”. a functionat de fiecare data…
Ah, cât de bine cunosc placa asta! Sunt doar mici deosebiri – de exemplu, Ilinca e la grădiniţă când noi facem temele, doarme de prânz acolo tocmai ca să nu ne disturbe, doar vinerea o iau la prânz că atunci nu facem teme, ci dormim. Toate trei! E răsfăţul nostru săptămânal, somnul de prânz vinerea. În rest, da, la fel, parcă nu există niciun ceas în casă, nu are niciun stres, nicio apăsare dacă s-ar duce a doua zi cu tema nefăcută. Dar astea alternează cu surpriza că vine uneori cu tema scrisă din clasă şi că la fel ca fiică-ta, şi a mea termină la mate mult mai repede şi mai cu drag decât la română! Succes (şi vouă)!
Mda, la noi David e pana la pranz la gradi, si oricum e si nr 3, care nu merge inca nicaieri, plus de asta ei inca sunt mici, norocul este ca isi face o parte din lectii cat dorm ei la pranz, ca ea a cam terminat cu somnul
Şi cu religia – şi eu eram foarte sceptică, ba chiar pornită împotrivă. Dar Roxi vine de la fiecare oră de religie cu o poveste despre un sfânt din perioada respectivă – le-a povestit despre Sfânta Paraschiva, Sfântul Dumitru… Şi ea mi le povesteşte acasă (că tot nu prea sunt eu dusă la biserică:)). Poveşti, pur şi simplu.
Nu stiu daca le-a povestit si lor, pentru ca nu mi-a zis ca le-ar fi spus vreo istorisire cu sfinti, insa m-as bucura daca ar face-o.
de incurajare…desi am ales scoala de parinti lenesi (sau ocupati) privata care are after inclus pentru temele din weekend pateam exact dar exact la fel… romana cosmar , mate mai usor dar oricum cum veneea vorba de scris chiar si cifre o luam de la capat. Sa vezi ce o sa fie cu temele din vacanta de vara… cosmar… Dar, minunea s-a intamplat in cls II (7 ani si….) temele se fac fff repede, eficient, corect si mai ales din proprie initiativa fara mofturi fara proteste, fara …, fara…. tout passe…
Uite, ca tocmai in vacanta, desi a avut si atunci ceva pagini de umplut cu diferite chestii, a fost cel mai usor, pentru ca si le-a facut dupa primul weekend, din proprie initiativa si special ca sa aiba liber dupa :)
pfuuu…ce mi-e frica de clasa I :)) Inca mai savurez trezitul tarzior , langa cel mic pitic, caci de la anul clasa I si temele cred ca o sa ma manance :))
Mai am o sansa doar daca se reintroduce clasa pregatitoare la gradinita; asa mai „castig” un an :))
La noi bye bye trezit tarzior, si cand se mai suprapune si peste o noapte albita de trezirile lui Radu, cum este in dimineata asta, e cam crunt :(
hi-hi-hi… mai stiu si eu o don’sorica identica cu a ta, deci nu esti singura pe lume :). Io raman la ideea cu clubul… Matematica merge mai repede pentru ca in general au doar de completat, de colorat, de incercuit. Aici e misterul. La romana se schimba treaba. La noi se fac teme si la mate si la romana pe: carte, culegere, caiet special si caiet mic. Exact cum spuneai si tu: te rupe pe tine om mare, deci pt ei e si mai greu, oricat le-ar place. De o luna si ceva merge la after pentru ca am inceput munca si vine cu lectiile facute, eu doar verific seara si rectificam daca e ceva gresit si o mai pun, eventual, sa mai citeasca. Mi-e mila sa o mai chinui si eu seara la 6-7 cu inca o runda. As fi de domeniul aberantului.Dar in zilele de stat acasa si facut lectii lucrurile se petrec cam in acelasi stil ca la voi. Eventual mai vine vreunul dintre pitici peste ea ca sa fie tacamul complet. Se concentreaza ffffffoarte greu, nu-i atenta, dar la modul in care la un monet dat aveam senzatia ca de fapt ea nu stie nimic si banuiam ca cei de la after le dictau raspunsurile ca sa scrie mai repede. Imi revin cand o vad cum se descurca atunci cand se concentreaza. Si in plus era un slogan parca: pauzele lungi si dese, cheia marilor succese. Ele cred ca si l-au insusit ca pe un crez :)). Cat despre religie, rau n-are ce sa le faca. Lucrurile sunt destul de soft, mai mult de cultura generala. A mea deseneaza pe caiet intr-una ingerasi :). Citesc povesti moralizatoare, pe care dealtfel le mai citesc si eu cu ei acasa, si exact asta invata: sa fie buni, darnici, generosi, intelegatori cu cei mai putin norocosi decat ei pe lumea asta. Dar se fac ele mari …:(
E un noroc ca are un profesor de religie cumsecade. Tin minte ca in primara aveam o profesoara care ne facea sa ne simtim foarte vinovati, parca mai mult ne vorbea despre cat de mult pacatuim si cum o sa ajungem in iad, decat cum sa fim mai buni etc.