O zi din viata Madalinei

De cand fac parte din blogosfera am intrat in contact cu zeci de cazuri umanitare. Am ajutat cum am putut, acolo unde am putut, de la o donatie, la o campanie indelungata, de la o simpla postare sau un simplu share, pana la a rezolva punctual o problema, fie ca a fost vorba de un medicament, sau un numar de telefon. Dincolo de toate acestea, nu cred ca a trecut zi de la Dumnezeu, in care sa nu multumesc pentru ceea ce mi-a fost dat mie, trei copii sanatosi, minunati si plini de energie. Si odata cu asta, nu a fost zi in care sa nu ma intreb cum fac toti acesti parinti cu copiii bolnavi sa treaca fizic si psihic peste inca o zi, si inca o zi, si inca o zi. Cum supravietuiesc. Deoarece mi se pare ceva supraomenesc ceea ce indura ei zi de zi, si cred ca oamenii acestia, parintii acestia, au ceva sfant in ei. Mai jos aveti unul raspuns posibil. Va rog chiar sa cititi pana la capat. Este o lectie de viata, pentru noi toti. Este o zi din viata Madalinei. Madalina, tu, alaturi de mamicile implicate in visul Asociatiei Copii Suflete Sperante si de mamicile din lumea intreaga care se lupta cu boli de neinteles, voi toate, sunteti eroii mei. Fara sa fie cuvinte mari. Buna, Ma numesc Madalina, mami lui Alex-Cristian , baietelul meu de 7 ani  si jumatate cu tetrapareza . De tetrapareza?  Pentru ca la nastere am avut parte de un accident medical, in urma unor injectii prin branula cu mialgin – nu stiu nici azi de ce...