Insomniaca

Nu prea am ce sa va scriu. Ne pregatim de zilele de foc 17 si 20, dupa care vom respira si noi linistiti, ca terminam cu sarbatori, aniversari zile de nastere and so on pana la ziua lui David (nu, noi nu prea sarbatorim Sf Valentin in caz ca va intrebati, desi as face o exceptie anul acesta parca). Am inceput si scoala, iar drumuri matinale inghetate, iar lectii peste lectii, facut de ghiozdan, si tot tacamul aferent. Zilele se duc si ele, pe repede inainte, nici nu stiu cum deja a trecut jumatate de luna din anul asta, ca parca ieri era 31 decembrie, ora 16:00, iar eu nu gaseam strop de faina in casa. Zilele ca zilele, insa cu noptile este dezastru. Numai bine ca incepusem sa vad si eu luminita de la capatul tunelului, iar Raducu incepuse sa se trezeasca o singura data pe noapte, trezire de bun simt si aia, adica pe la cinci dimineata, ca am inceput eu sa am insomnii. Si da-i cu un 3 jumate intr-o noapte, si da-i si in a doua, si-n a treia, si-n a patra. In a cincea, am clacat, si am cazut lata la datorie. Am crezut ca nah, o fi fost cu vacanta, am pus-o pe trezitul mai tarziu (9 in loc de 7). Si ca nu a fost decat un episod. Da’ de unde. In noaptea urmatoare iar trei jumate. Annoying, credeti-ma. Sa stai cu ochii larg deschisi pe la mijlocul noptii nu e fun deloc. Dar deloc. Unde mai pui ca a doua zi dimineata, iti vine sa faci orice numai sa mai stai...