Nu prea am ce sa va scriu. Ne pregatim de zilele de foc 17 si 20, dupa care vom respira si noi linistiti, ca terminam cu sarbatori, aniversari zile de nastere and so on pana la ziua lui David (nu, noi nu prea sarbatorim Sf Valentin in caz ca va intrebati, desi as face o exceptie anul acesta parca). Am inceput si scoala, iar drumuri matinale inghetate, iar lectii peste lectii, facut de ghiozdan, si tot tacamul aferent.

Zilele se duc si ele, pe repede inainte, nici nu stiu cum deja a trecut jumatate de luna din anul asta, ca parca ieri era 31 decembrie, ora 16:00, iar eu nu gaseam strop de faina in casa.

Zilele ca zilele, insa cu noptile este dezastru. Numai bine ca incepusem sa vad si eu luminita de la capatul tunelului, iar Raducu incepuse sa se trezeasca o singura data pe noapte, trezire de bun simt si aia, adica pe la cinci dimineata, ca am inceput eu sa am insomnii. Si da-i cu un 3 jumate intr-o noapte, si da-i si in a doua, si-n a treia, si-n a patra. In a cincea, am clacat, si am cazut lata la datorie. Am crezut ca nah, o fi fost cu vacanta, am pus-o pe trezitul mai tarziu (9 in loc de 7). Si ca nu a fost decat un episod.

Da’ de unde. In noaptea urmatoare iar trei jumate. Annoying, credeti-ma. Sa stai cu ochii larg deschisi pe la mijlocul noptii nu e fun deloc. Dar deloc. Unde mai pui ca a doua zi dimineata, iti vine sa faci orice numai sa mai stai un pic in pat. Un minut, doua, trei, o ora. Dar cum sa stai cand ai trei kinderi plini de energie? Asa ca iti ridici oasele obosite, te fortezi sa deschizi ochii, ii deschizi si parca privesti printre milioane de firicele de nisip, atat de tare ustura si iti incepi rutina zilnica. Iar seara, dupa cum ati ghicit, tot ochii aia obositi, nu vor sa se inchida.

Si tot asa o tin de la inceputul anului. Aseara a fost seara in care am adormit. Insa, Raducu nu a mai avut noapte de bun simt, asa ca m-a trezit de 11 ori de la 1:40 pana la 7:23. Cand m-a trezit Radu (fara „cu” la coada) sa duc copilul la scoala. Cine are acum nisip in ochi? Moi. Si nu-s in Thassos, sunt acasa si singurul nisip pe o raza de zece kilometri e ala lasat de masinile de deszapezire.

Acum, pana azi am incercat asa: Sedatif PC, Emocalm de la Dacia Plant si un pahar de vin la culcare. Nu toate odata, evident. Masaj facut de Radu. Nu am mai baut cafea dupa ora 1 (ziua!). Didn’t work.

Astept sugestii, insa nu imi veniti cu barbiturice, distonocalme si extraverale, ca nu v-ati gasit omul. Si nici cu evadari. Sa ramanem la chestii realiste.

PS: iar, nu recomand vizionarea filmului „Lebada neagra” la ora 1 noaptea in speranta ca poate-poate adormiti. La 3 dupa ce se va termina, veti fi mai treji decat la 1. Dar recomand sa il vizionati candva.

PPS: Am scris eu mai light asa, dar credeti-ma ca sunt moarta de nesomn. Si chiar as vrea sa dorm.