Sa faci pachetel zilnic pentru copilul scolar este o adevarat aventura. Stiu ca s-a mai scris pe tema asta, nu mai imi amintesc cine, unde si cand, insa eu nu am mai scris pana acum, asa ca mi-am facut curaj sa va povestesc cat de cat ce facem noi. Poate mai veniti si cu ceva idei, poate va inspirati din ce facem noi, si totul devine win-win. Mai ales pentru scolarii nostri.

Pai problema de baza este ca „pachetelul” trebuie sa fie ceva relativ mic ca dimensiuni (trebuie sa aiba loc printre „n” carti si caiete, penare, creioane colorate, sticla de apa si in anumite zile punga cu pantofii de sport) sa fie comestibil, digerabil (adica sa fie indeajuns de appealing pentru scolar incat sa il manance, nu sa il dea colegului sau maidanezului din fata scolii) si „stain free” (adica sa ajunga in stomac cu minim de damage pentru uniforma scolara). Si above all, sa fie sanatos. Si cu asta v-am dat gata. Caci nu, pachetel nu inseamna nici pachet de biscuiti, nici punga de chipsuri. Cel putin nu pentru mine.

Asa ca, o vreme sandvisurile au fost baza. Ha, o sa imi ziceti, ca mezelurile nu sunt sanatoase. Nu, nu sunt, insa aici am facut un compromis si am cautat varianta bio. O sunca, maxim un salam. Sau cascaval, sau o branza (esec total – telemeaua e cah-yach), sau varianta mai exotica mozarella cu sos pesto. I-am mai pus peste (somon sau ton), nivel de incantare mai scazut, desi acasa devoreaza. Dar ce te faci, ca tot paine mananca? Iar varianta de la scoala este „Cornul si laptele”. Pe care le aduce cu constiinciozitate acasa, unde baietii se bat pe ele.

Revenind la „pachetel”, in una din zile am prins curaj, si ne-am avantat intr-o zi cu un borcanel de iaurt. Si ne-am mai avantat. A fost ok. Nici hainele nu s-au patat (adevarul e ca la scoala este extrem de grijulie, atenta si pedanta – exact opusul de acasa unde este copia mea fidela) si nici nu a venit cu borcanul intact (cum s-a intamplat la sandvisurile cu branza).

Cu fructele alta poveste. I-am propus banane, mar, inclusiv portocale. I le-am si pus, in speranta ca „o fi nu, dar pana la urma e da” Nu, si nu, si nu. Ea vrea doar kiwi. Stai si explica-i cum se face un kiwi copt dupa ce sta doua/trei ore intr-o cutiuta/caserola care se da de toti peretii ghiozdanului: terci.

Acum ma bate un gand nebun sa testez ceva hummus. Sau salate. Sau mini gustari. Sau mai veniti si voi cu ceva idei. Doar sa indeplineasca acele conditii pe care le pusei mai sus :).