Poate as mai fi lasat sa curga apa pe Dambovita ceva vreme, daca nu ar fi aparut articolul Laurei Frunza, despre Qbebe si felul in care ei inteleg colaborarea cu bloggerii. Insa, cum si eu am fost tinta unei alte oferte „spectaculoase”, nu mai departe de saptamana trecuta, chiar simt ca trebuie sa iau putin pozitie.
Despre tupeul celor de la Qbebe nu mai vreau sa comentez prea mult, deoarece de ceva vreme calitatea articolelor lor este mai mult decat indoielnica. Ultima isprava a fost chiar vineri, cand a fost intens distribuit prin comunitatea de parenting acest articol: „Copilul neastamparat: este bine sa il trimit la colt”
in care aveti parte de un mic ghid halucinant pe tema disciplinei la copii. Iar copilul este un mic „domn Goe”, care nu poate fi disciplinat altfel decat prin metoda pusului la colt.
Revenind la povestea Laurei (chiar va rog sa cititi in intregime postarea ei), un dialog similar am avut si eu pe mail, la o alta magnitudine, ce e drept (Laura, gandindu-ma retrospectiv, oferta era chiar bunicica – glumesc desigur).
Am primit o oferta venita din partea unui magazin online de jucarii, prin care as fi primit un produs nou, nout, proaspat lansat in tara la noi, pe care sa il testez impreuna cu copiii si ulterior sa scriu un review despre experienta mea cu produsul respectiv. Lasau la latitudinea mea momentul in care urma sa public postarea. Produsul l-as fi primit evident, in mod gratuit, costul lui normal fiind de 59 de lei. Am intrat sa vad despre ce e vorba, am vazut ca produsul „x” este disponibil in mai multe variante, iar aceasta care mi-ar fi fost trimisa nu avea niste „elemente” de baza pentru copii (nu dau mai multe detalii, nu vreau nici sa spun numele site-ului sau al produsului, desi unele din voi, bloggerite ca si mine il veti recunoaste cu siguranta).
Ii raspund ca in acest moment nu am cum sa colaborez cu ei, insa ca gama arata chiar bine si ma gandesc in viitorul apropiat sa o cumpar pentru copii, desi eu voi merge pe varianta mai scumpa, pentru ca are elementele respective incluse. Primesc inapoi raspuns ca daca doresc imi pot trimite varianta mai scumpa, iar eu sa platesc doar diferenta, in rest ramanem in picioare cu restul discutiei.
Moment in care am realizat ca toata treaba asta cu blogareala este un fel de praf in ochi pentru stimatii nostri advertiseri si pr-isti. Ca in mintea lor, ei ne fac noua o favoare, ei ne arunca un os de ros iar noi dam din codita fericiti ca am mai primit „un piscot”.
I-am raspuns doamnei respective, si i-am explicat ce presupune din punctul meu de vedere o postare scrisa cum trebuie. Ca trebuie testat produsul, ca trebuie facute niste fotografii, ca fotografiile alea trebuie descarcate, editate putin, ca postarea aceea nu se scrie singura, ca acolo se depune o munca de creatie. Si ca oferta lor, de 13,4 euro pentru aceasta postare nu este chiar ok si fair. Si ca o postare este egala cu zero ca si impact.
Raspunsul a fost ca din pacate acesta este bugetul pe care si-l pot permite. Raspuns la care nu am ce sa mai comentez. E raspunsul generalizat. E bine ca sunt bani pentru a cumpara like-uri pe Facebook. Ca dau mult mai bine.
Personal am resimtit discutia aceasta ca o lipsa de respect, nu neaparat fata de mine, si de munca pe care eu o prestez de peste patru ani incoace, vizibila in peste 1100 de postari, ci implicit, fata de toti oamenii care citesc acest blog.
Nu, nu scriu nici pentru trafic, nu scriu nici pentru bani. Si nu voi scrie niciodata pentru bani, atata timp cat eu nu voi crede in produsele pe care le-as putea promova in campanii. De aceea la mine pe blog nu veti vedea niciodata o campanie pentru lapte praf, de exemplu. Oricat mi s-ar oferi. M-am apucat acum peste patru ani sa scriu de drag. Si scriu in continuare de drag. Este cuibul meu virtual. Scriu cu inima si din inima. Si locul acesta a crescut in timp, s-a umplut de experiente, povesti, oameni noi si frumosi, am facut impreuna lucruri de care nu ne-am fi crezut in stare inainte, am mutat muntii impreuna, ne-am bucurat, am plans aici impreuna. Si da, imi consuma resurse, oricat de mirific ar fi. Imi consuma timp si energie. Timpul dedicat acestui loc este timpul meu departe de copii.
Si daca tu, ca si brand, companie, site, agentie sau whatever, doresti expunere pe acest blog, atunci, la fel ca in orice ramura a advertisingului, asta costa. Timpul meu costa. Este timpul pe care il petrec documentandu-ma despre produsele respective, testandu-le, facand fotografii, implicandu-ma, dand o nota personala materialelor, etc. Comunitatea din jurul acestui blog costa.
Si pentru ca am ajuns la subiectul acesta, tot saptamana trecuta am mai luat o decizie. Nu mai transmit nicaieri „unici”. Cititorii mei nu sunt o cifra. Am o comunitate. Mica, asa cum e ea, este construita cu drag, implicare, si mult suflet. Fiecare si-a pus amprenta intr-un fel. Facem schimb de idei, recomandari, ne ajutam care cum putem cand e cazul. Dar este o comunitate. Pe care o apreciez si o respect enorm, pentru ca de fiecare data cand a fost cazul, aceasta comunitate mica a reactionat. In orice directie. Suntem un club mai exclusivist, as putea spune.
Asa ca mesajul meu pentru agentii, PR-i de companii, specialisti in social media este urmatorul:
Domnilor, respectati-ne. Respectati-ne munca, blogurile, comunitatile pe care le avem in jur.
Si puteti incepe prin a va gandi de doua ori inainte sa trimiteti oferte de genul celei primite de Laura sau a celei primite de mine.
Sunt de acord cu ce spui, mai ales despre unici. Eu am refuzat mai mereu sa dau astfel de date (de altfel si in termenii si conditiile de la mine de pe blog scrie asta) pentru ca ele sunt total irelevante cand faci o campanie targetata, dar cine sa inteleaga?
Hai mai, fii serioasa, doar spargem seminte toata ziua pe banca, butonam de pe aifon, iar pozele le taiem in paint. Ce documentare, ca doar scriem din entuziasm, le stim deja pe toate.
Sa speram ca vom apuca si vremuri mai bune. Eu macar sper inca.
:)))))
Bogdana, in aceeasi nota, hai sa povestesc si eu ceva, tot fara nume. Ma contacteaza o domnisoara de la o agentie de PR sa ma invite la o lansare / demonstratie de ceva, de la care se astepta, evident, sa scriu apoi pe blog (tot evident, de bine). Evenimentul avea loc in burta saptamanii si in mijlocul zilei, la o ora la care orice mamica decenta ori munceste ori adoarme copilul, oricat ar fi ea de bloggerita de parenting. Raspunsul a fost ca nu se poate altfel, pentru ca ar fi costurile prea mari pentru clientul pentru care organiza evenimentul respectiv.
Nu am mers la eveniment, dar nu pentru ca nu as fi putut. Trebuie sa fii cu adevarat nesimtit sa lansezi ceva pentru un public format din parinti si copii si sa nu ai o bruma de respect fata de nevoile lor.
Initial, mi-am spus ca este inadmisibil sa fii atat de arogant incat sa te astepti ca o mana de bloggeri sa scrie de bine pentru tine doar pentru ca i-ai plimbat cu masina jumatate de zi si le-ai dat o sacosa de iaurturi. Dupa care mi-am dat seama ca eu sunt cea care greseste: sunt atatia care scriu orice pentru bani, incat a scrie pe gratis de bine doar pentru ca asa crezi tu a devenit o utopie.
haha, si eu am primit aceeasi invitatie, am spus ca nu pot merge pentru ca sunt la serviciu la ora aia (dohhh) si am primit raspunsul: „N-ai cum sa te invoiesti pentru 3 ore cat dureaza tot evenimentul, nu? Eu iti pot promite ca merita. :) „
Ba da, clar ca da, pot lipsi si o zi intreaga pentru…. nimic. Abia astept sa fac asta pentru oricine are sa-mi arate cate ceva care „merita”.
Lume lume ei incearca sa va ofere daca voi acceptati sau nu asta e treaba voastra.
Inainte Bogdana te citeam mai mult dar in ultimul timp ai cam inceput sa faci prea multa publicitata,parerea mea.
Ati inceput sa scrieti pentru a avea un jurnal despre copii,si daca vi sau oferit si banii pt asta mai bine,asa ca nu va plangeti ca va ofera putin doar scrieti pentru a pastra amintirile cu copii nu pentru a face banii sau da…fara suparare e ceea ce gandesc.
Diana
Diana, in 1100 de postari, am facut zeci, cu siguranta peste 100 de recomandari. Din care, platite au fost vreo sapte. E prea multa publicitate?!? Sincer, in blogosfera e ca la televizor. Nu iti mai place treci mai departe. Mi se pare de bun augur sa primesc critici, constructive. Mi se pare perfect daca lumea ma mai corecteaza, ca mai fac greseli. Nu mi se pare normal sa vii insa sa imi spui „ciocul mic”, vorba Adei. Dar e doar parerea mea.
Cu alte cuvinte, Bogdana, ciocu’ mic, ce faci atata zgomot.
Da, Ada, sa traiti! :)
Am scris eu cumva cuvintele ciocu mic??
Nu,nu eu miam spus parerea si nu cred ca sunt singura care gandeste asa,da ai dreptate daca nu imi convine pot trece peste a citi blogul tau.
Si de la tine sa scri asa Ada nu ma asteptam dar asta este din ceea ce scri nu pare ca esti asa,miam spus parerea daca iti convine bine daca nu iar bine.
Diana
Nu, asa este, nu ai scris ad litteram, insa asta este mesajul. Mot-a-mot ai scris „nu va mai plangeti”. Ideea nu e asta pana la urma. Apropos, ziceai ca ai vazut prea multa publicitate la mine. Ti-am raspuns punctual, cu numar exact de campanii platite. 7 la numar. Cum ti se mai par? Multe? Putine? Chiar sunt curioasa, pana la urma e feedback de la o cititoare, si mi se pare important.
Mda… fiecare intelege lucrurile in felul lui. Din cate imi aduc aminte, blogul este un loc in care scrii ce si cum simti, nu este televiziune, sa reglementeze careva cand trebuie sa fie minutul de publicitate.
Pe bloguri, e ca-n viata: accepti oamenii asa cum sunt, chiar daca nu gandesc asa cum ai gandi tu, altfel te muti in propria lume perfecta si paralela. Blogul a aparut tocmai ca mediu in care omul poate scrie ce si cum VREA, nu cum TREBUIE.
De ce intra unii oameni pe blogurile de parenting daca nu si pentru a afla ce e bun si ce nu din ce este pe piata. Atata vreme cat nu este un blog comercial, nu vad unde e problema. Si este chiar asa greu de acceptat ca unii pot sa scrie pentru ca li se pare ca merita, nu pentru bani? Pare-se ca da.
P.S. Scrii, nu scri. Mi-am, nu miam. Si, in limba romana, exista niste semne mici, care apar sporadic dupa cuvinte, in anumite situatii. Virgule se numesc. Adica, daca tot dam cu piatra, sa fim sigur ca nu ni se intoarce in cap. Zic si eu…
Draga anonim,
Dar de toate campaniile umanitare pe care mamele care au blog le-au facut nu ai nimic de spus? De tot binele facut de blogurile lor?
Vrem continut bun pe gratis, asa-i? De asta suntem aici. E importanta parerea cititorilor, dar hai sa nu ne transformam in judecatori care dau cu piatra, ci sa multumim autoarei pentru efortul depus. Chiar nu inteleg care este problema atunci cand se fac recomandari pentru anumite marci. Daca citesti acest blog, inseamna ca ai incredere. Mergi cu increderea pana la capat, nu te ofusca asa usor.
Alina Danciu
daca-mi spune si mie cineva de ce se dubleaza literele in componenta numelor copiilor va primi un premiu. In afara faptului ca e mai complicat de spus, respectiv atentionare de genul vezi ca e cu doi de …, kiar n-am gasit vreo explicatie, nici macar marca personala. Voi ce parere aveti?
chapeau, madame!
Ce controverse starneste o luare de atitudine…Se va schimba in curand si piata de PR online.