In urma cu un an scriam despre acest tort. Si despre experienta frumoasa, numita  Sweet Ela. Intre timp a mai avut parte si David de un tort la fel de delicios si de perfect construit, de data asta cu Mack, iar inceputul lunii acesteia m-a prins disperata ca am uitat sa comand din timp tort pentru Rebecca. Norocul meu ca intre timp si-au implementat pe site un calendar cu datele ramase libere pentru preluarea comenzilor, asa ca in momentul in care am vazut ca 20 ianuarie este inca liber mi-a mai venit inima la loc.

De anul trecut si pana acum fata mea a facut o fixatie pentru Merida din Brave, asa ca nu avea cum sa fie alt tort, decat cu neinfricata irlandeza pe post de personaj principal. Nu va mai tin mult, iata tortul.

A fost bataie pe ursuleti. Bataie. Abia am reusit sa recuperez doi dintre ei, intregi, sa ii iau acasa. Evident ca nu au rezistat, pentru ca in aceeasi dupa amiaza, m-am trezit la un moment dat cu baietii cam albastri pe la gura. Dupa socul initial, ajunsa la bucatarie, am constatat ca ursuletii ramasesera fara urechi :))) Pana seara au ramas si fara maini si fara picioare. Doua zile mai tarziu nu mai erau deloc.

PS: singurul regret care ma incearca este ca inca nu am reusit sa o cunosc pe Cristina. Tot ce am facut pana acum a fost sa vorbim, fie la telefon, fie pe mail. Si am fost mereu pe aceeasi lungime de unda. E bine. Mi-as dori sa existe pe lumea asta cat mai multi oameni ca ea. As cere prea mult?