Cum ne-am salvat noi weekendul

Cand ai doi copii (al treilea lua de zor lectii de schi, undeva pe la munte) si nu sunt zile de mers pe afara, sau poate sunt, dar nu avem resursele necesare de energie pentru iesit afara (cel putin nu cu ei, sa ne intelegem) trebuie sa gasesti idei de stat in casa. Si cat mai creative cu putinta. Si cum dupa ce ca eram in pana de energii, mai eram si in pana de idei. Asta dupa ce ultima mea idee se epuizase odata cu aluatul pe care l-am folosit pe post de plastilina (ceea ce, recunosc din adancul sufletului, a fost o distractie pe cinste, si musai mai trebuie repetata, doar sa ma specializez eu cat de cat, sa si iasa ceva comestibil din cuptor, nu bombele care ne-au iesit de data asta). Salvarea noastra a fost pachetul de la 3 Pitici, care a venit cu viteza maxima, sambata dimineata, si ne-a umplut orele de joaca. Culmea a fost ca baietilor nu le-am dat decat un singur joc din patru, restul pastrandu-le pentru momentul in care avea sa se intoarca si schioarea inapoi la cuib. Eh, si jocul asta, un puzzle, nimic iesit din comun, i-a prins atat de mult, incat l-au facut si desfacut si iar facut, si iar desfacut si iar facut, si tot asa, pur si simplu, nu s-au saturat. Duminica dimineata au luat-o de la capat. Azi dimineata, evident ca tot puzzle-ul a fost primul. Deja incepem sa punem pariuri, cat ii mai tine. Ca sincer, nu imi amintesc sa fi avut vreo asa pasiune pana acum. Si totusi ce e atat de special...

Kituri creative de nota 10

Din toata multimea de cadouri primite de Rebecca la ziua ei, toate superbe si interesante (a primit niste rochii superbe, care ma fac sa imi doresc sa fiu si eu mica din nou!), s-au remarcat din prima doua seturi creative. Recunosc ca nici eu, nici ea nu am mai avut rabdare, asa ca ne-am pus pe treaba. I-am lasat pe baieti in ale lor, iar noi doua ne-am inchis in camera, aproape in fiecare seara si ne-am jucat. Jocurile despre care va spun sunt acestea: Primul este cel cu pictura abstracta: include patru planse, creioanele speciale si un ghid de instructiuni pas cu pas. Nu e vreo inventie de-a lor, insa se diferentiaza de departe prin grija cu care este totul facut, si mai ales prin calitatea materialelor si a prezentarii. Big like, cred ca as sta in fiecare zi sa colorez. Cel de-al doilea set este cu colaje. Iar, nici aici nu este ceva iesit din comun, insa factorul calitativ face diferenta de departe fata de toate kiturile cu colaje care au trecut prin mainile noastre pana acum. Lipiciul este lipici, materialele pentru fiecare colaj sunt puse in plicuri separate, pe categorii, ai instructiuni pas cu pas, astfel incat totul devine extrem de simplu iar noua nu ne-a mai ramas decat sa ne distram. Iar la final, in ambele jocuri, rezultatele sunt aproape identice cu imaginile din prezentare. Ceea ce nu am mai realizat pana acum, din start existand in alte situatii o mare diferenta intre componentele din fotografiile de prezentare de pe cutii si ceea ce gaseai efectiv in cutie. Din cate am descoperit eu cautandu-le pe net, kiturile...

Pachetelul. Piatra de incercare

Sa faci pachetel zilnic pentru copilul scolar este o adevarat aventura. Stiu ca s-a mai scris pe tema asta, nu mai imi amintesc cine, unde si cand, insa eu nu am mai scris pana acum, asa ca mi-am facut curaj sa va povestesc cat de cat ce facem noi. Poate mai veniti si cu ceva idei, poate va inspirati din ce facem noi, si totul devine win-win. Mai ales pentru scolarii nostri. Pai problema de baza este ca „pachetelul” trebuie sa fie ceva relativ mic ca dimensiuni (trebuie sa aiba loc printre „n” carti si caiete, penare, creioane colorate, sticla de apa si in anumite zile punga cu pantofii de sport) sa fie comestibil, digerabil (adica sa fie indeajuns de appealing pentru scolar incat sa il manance, nu sa il dea colegului sau maidanezului din fata scolii) si „stain free” (adica sa ajunga in stomac cu minim de damage pentru uniforma scolara). Si above all, sa fie sanatos. Si cu asta v-am dat gata. Caci nu, pachetel nu inseamna nici pachet de biscuiti, nici punga de chipsuri. Cel putin nu pentru mine. Asa ca, o vreme sandvisurile au fost baza. Ha, o sa imi ziceti, ca mezelurile nu sunt sanatoase. Nu, nu sunt, insa aici am facut un compromis si am cautat varianta bio. O sunca, maxim un salam. Sau cascaval, sau o branza (esec total – telemeaua e cah-yach), sau varianta mai exotica mozarella cu sos pesto. I-am mai pus peste (somon sau ton), nivel de incantare mai scazut, desi acasa devoreaza. Dar ce te faci, ca tot paine mananca? Iar varianta de la scoala este „Cornul si...

Romania copiilor

Fetele de la Lumea Mare au pornit la drum (after all, sunt experte in asa ceva, nu? :)) cu un nou proiect. Frumos de tot. Si-au propus sa adune laolalta, o lista cu cele mai frumoase locuri din Romania, care sa mai aiba un atu in plus: sa fie child friendly. Stim foarte bine ca acest aspect este deseori neglijat de catre hotelierii nostri, si nu numai de catre ei, asa ca ideea lor de a face o lista este mai mult decat binevenita si le felicit pentru asta. Romania Copiilor este numele proiectului, iar au aplaud entuziasta aparitia lui.  Si ca sa fie un punct de pornire, vin eu cu trei sugestii: Primul este Praidul. Care pentru noi a fost o experienta frumoasa, si regret ca nu am repetat-o si anul trecut, insa anul acesta cu siguranta mai mergem acolo. Pensiunea Praid, care are un imens „tapsan” verde, impecabil intretinut, unde copiii pot alerga in voie, Salina Praid, unde cei mici au „n” variante de entertainment, iar adultii beneficiaza de wireless la 150 de metri sub pamant si nu in ultimul rand mancarea care este dementiala oriunde ai alege sa mananci (si la niste preturi incredibil de decente, mai ales din perspectiva unor bucuresteni). Asta foarte pe scurt. Despre experienta, obiectiva, cu bune si cu rele, am scris deja: aici, aici si aici. Daca mergeti in august, peste tot veti da de berze. Plin de berze. Daca pana sa ajung la Praid le vanam, atat de rar le vedeam, dupa vacanta acolo, deja devenisera o prezenta banala :) Al doilea este restaurantul „Kuib” din Sinaia. Unde nu am stat, insa am...