La „Totul despre mame” se invata.

Ce urmeaza sa vedeti mai jos este un material filmat pentru Totul despre mame. Eu am ajuns acolo oarecum tangential, insa am reusit sa „impusc” doi iepuri: in sfarsit am apucat sa stau de vorba cu Monica Reu, si in platou dar mai ales in afara lui, si, mai mult, am primit niste posibile sugestii si cai de actiune intr-o situatie pe care nu am stiut mereu cum sa o gestionez. Am descoperit cateva lucruri simple pe care le pot face in situatiile respective, pe care deja le aplic, cu consecventa. Va sfatuiesc sa vedeti si voi materialul, poate la un moment dat sfaturile oferite de Monica va vor fi de ajutor. Si neaparat sa ajungeti candva macar la unul din cursurile pe care il tine Monica. Dincolo de castigurile evidente, veti descoperi una din cele mai calde persoane. Offtopic: va place tricoul meu? Puteti sa aveti si voi un tricou similar, tot ce trebuie sa faceti este sa il comandati...

Say hello to the new Pampers!

Cea care avea sa devina peste ani un copil care la 7 ani a ajuns sa poarte haine de zece ani si incaltaminte masura 34, s-a nascut cu niste dimensiuni sa zicem intr-un mod delicat, minuscule. Eram in fix 37 de saptamani, era deja monitorizata sarcina, pentru niste indici de rezistivitate mult iesiti din grafice, semn ca prunca nu se alimenta cum trebuie si pentru un cordon infasurat de doua ori in jurul gatului, care pentru mine, femeie la prima sarcina, era motiv permanent de ingrijorare si de stress, cand fata mea a decis ca nu mai este cazul sa mai stea in burta, si a declansat travaliul. Ce a urmat a mai fost consemnat aici. O cezariana de urgenta, iar copila a vazut pentru prima data lumea, intr-o seara de 20 ianuarie, pe la zece seara. A iesit ca o pisica, 47 de centimetri si 2700 de kg. Faptul ca s-a nascut cu trei saptamani mai devreme de termen si-a pus amprenta nu numai asupra greutatii ei de „fotomodel”, ci mai ales asupra abilitatii de a se acomoda la mediul extra-uterin, ceea ce ne-a facut sa mai locuim pret de vreo cinci zile in spital, pana s-a considerat ca este destul de intremata ca sa mergem acasa cu ea. Cand am ajuns acasa fata noastra nu mai avea 2700 ci 2400. Era ca un pisoi, mic si slab, fara rotunjimi de bebelus, nitel cam portocalie de la icter, iar toata minusculozitatea asta era amplificata pana la paroxism de toate hainele pe care le avea pe ea. Era pierduta, pe acolo, prin falduri de haine de nou nascut, si...