Am povestit de lucrurile frumoase si „boosting” care mi se intampla la Beautyferia (si nu sunt departe deloc de adevar, deoarece, daca in anumite zone transformarile au loc prin evaporarea grasimii, apai in alte zone lucrurile se ridica la propriu!).

Azi, in completare, voi povesti cate ceva despre ceea ce mananc. Si asta pentru ca nici macar o secunda sa nu va imaginati ca una poate functiona fara cealalta. Atata timp cat nu va schimbati stilul de viata in fiecare aspect al sau, nici un aparat sau masaj nu va va schimba in bine. Nu pe termen lung.

Nu degeaba, in toate promisiunile facute de saloanele de remodelare corporala este mentionat acest amanunt. Este esential ca odata cu inceperea unui program de gen sa faceti si voi un efort alimentar minim. Nu poti sa te astepti la rezultate „WOW”, nici macar din partea celui mai performant aparat cu putinta, daca tu continui sa mananci fast food si junk food in continuare la discretie.

Dupa cum spuneam intr-o postare anterioara, eu nu am mai mancat mancare stil junk de enorm de multa vreme. Nu mai pot, pur si simplu, si inclusiv gandul la un hamburger imi provoaca revolte in stomac. La fel, nu mai suport grasimile, afumaturile, prajelile, si aici trebuie sa fiu recunoscatoare (uneori cu ghilimelele de rigoare) celor trei copii ai mei, care m-au categorisit cu sarcini din ce in ce mai dificile. Asa am ajuns sa nici nu ma mai ating de anumite alimente, pe care le adoram inainte, sau sa ma ating in amintirea vremurilor bune, insa cu constientizarea faptului ca imi va fi rau dupa. Printre ele se numara: costita afumata, micii, ouale, mamaliga, slanina, ceapa, usturoiul, carnatii si lista poate continua la nesfarsit. Bila mea isi face treaba de fiecare data cand ma ating de chestiunile acestea.

Iar pentru o half-ardeleanca din nascare insa 100% ca apucaturi, sa nu poti sa mananci slanina cu ceapa batuta si eventual si cu pita picurata, stropite cu palinca din belsug, e cam tragic…

Inceputul programului la Beautyferia a coincis cu inceputul Postului Pastelui Ortodox. Pe care nu l-am mai tinut cam de opt ani de zile. Mai exact, ultima data cand l-am tinut a fost in 2005, anul in care am ramas insarcinata cu Rebecca. Nu doresc sa intru in amanunte, este o decizie personala, luati-o ca atare, nu ca o fervoare religioasa (caci nu ma caracterizeaza). pot sa va mentionez insa cateva aspecte, tot de ordin foarte personal, mai degraba niste observatii empirice, din care voi puteti trage propriile concluzii.

Sunt la jumatatea Postului. Nu este usor. Nu este deloc usor, mai ales pentru o persoana carnivora prin excelenta. Insa este o perioada in care poti ajunge sa iti cunosti foarte bine organismul, deci este un exercitiu bine de facut din cand in cand.

Nu pot sa spun ca simt lipsa carnii extraordinar de mult, in schimb resimt la maxim lipsa lactatelor, mai ales a diverselor tipuri de branza si a untului. Nu le-am inlocuit cu soia si tofu, mi se par cele mai gretoase si imposibil de inghitit produse existente pe lume (si o spun eu, aia care e deschisa la orice experimente alimentare, mai putin mancatul gandacilor), asa ca nu am substitut de calitate pentru proteine. Iar, ca un minus in plus, resimt lipsa produselor din peste la maxim. Nu stiu cat este pofta sau cat este nevoia organismului, banuiesc ca este un mix nefericit intre cele doua.

Ce mai pot spune este ca daca inainte ii admiram pe cei care alegeau un stil de viata vegetarian, acum ii admir si mai tare. Cere disciplina, si inca o disciplina de fier. Si convingeri, evident, pe care si mai evident, eu nu le am :)

Altfel, petrec foarte mult timp in bucatarie, iar asta nu poate decat sa ma bucure, pentru ca este un lucru pe care l-as face la orice ora cu aceeasi pasiune, indiferent ca fac paine, sau curat 3 pungi gigantice de spanac plin de pamant, cum am facut sambata seara, timp de doua ore si jumatate.

Am facut in perioada aceasta mai multe salate decat am facut in ultimul an adunate, si m-am jucat cu combinatiile de plante aromatice si legume cat am putut de mult. Am gatit pentru prima data cu ghimbir, si imi pare rau ca am avut vreodata retineri la radacinoasa aceasta. Sincer. Incurajata de zecile de emisiuni vazute am testat si coriandrul, singura planta aromatica pe care nu am folosit-o pana acum in bucataria mea. Din pacate, nu m-am inteles cu el prea bine asa ca il voi folosi foarte rar de acum inainte, insa cel putin l-am incercat. Tin postul exact cum nu il tin cei ce se ocupa regulat cu asemenea practici. Imi amintesc de bunica mea, Dumnezeu sa o ierte, care mereu in perioada Postului (si ea le tinea pe toate, dar absolut toate) se ingrasa. Asta pentru ca meniul ei de post era plin de zacusca, fasole batuta, ghiveciuri de legume, iahnii de fasole si in general mancaruri grele pe baza de prajeli. Sau de o cunostinta mai veche, care tinea posturile exclusiv cu cartofi prajiti.

Da, am facut si eu de cateva ori cartofi prajiti (de trei ori, ca sa fiu cat mai exacta). Insa cei mai buni au fost cartofii dulci, prajiti in ulei de masline, cu usturoi si ardei iute. O nebunie.

Am asteptat cu nerabdare uriasa, ziua de Bunavestire, cand aveam dezlegare la peste, imi facusem inclusiv un meniu mental, insa planurile sunt facute ca sa fie date peste cap, caci 25 martie m-a prins cu rotavirusul si febra spre 39, deci nu mi-a ramas decat sa astept cuminte Floriile pentru a putea manca niste midii de la Copolovici deliciul suprem in materie.

Revenind, nu am poze sa exemplific vizual experimentele mele din bucatarie, insa va pot da o gramada de linkuri de unde va puteti inspira, toate fiind retete incercate de mine.

De slabit nu am slabit. Am dat jos in saptamana cu rotavirusul doua kilograme si jumatate, in timp record (24 de ore) lucru pe care nu il recomand nimanui, ca te lasa complet lipsit de orice vlaga, insa nici nu le-am mai pus la loc dupa.

De mancat clar mananc mai putin, imi este extrem de evident acest lucru. La capitolul digestie nu pot sa spun ca lucrurile s-au schimbat foarte in bine, insa nici rau nu imi este. Ce resimt la maxim este la nivelul musculaturii, unde am de la un timp incoace contracturi din ce in ce mai dese, si mai rau amortesc mult mai rapid decat inainte. Si e cert legat si de decizia mea de a nu manca soia si derivate din soia, iar migdalele si celelalte seminte nu au cum sa suplineasca aceasta lipsa.

Deci, una peste alta, nu imi este nici foarte bine insa nici rau. Repet, este un exercitiu, o perioada, in care dincolo de toate, sunt mult mai deschisa la experimente noi, gustative. Si da, abia astept sa mananc iar o telemea proaspata de oaie, o mozarella, un parmezan, o felie de paine cu unt gras. Nu mai vorbesc de peste.

Si daca va intrebati, nu, nu voi da iama in carne cum se termina postul. Acum realizez mai mult ca oricand ca nu imi lipseste fantastic de mult. Am o slabiciune pentru miel, voi manca, insa nu in cantitati mari, caci nu am de gand sa ma dau peste cap complet din prima zi de mancat la liber.

Mai am de lucru la partea de mancat regulat, cu mese la ore stabilite, si intr-o lume ideala si perfecta, mancate cu fundul pe scaun, pe indelete, nu pe fuga, mai am clar de lucru la partea cu bautul apei plate, care mi se pare un obicei mai dificil de deprins decat lasatul de fumat.

Una peste alta, si schimbarea alimentara si-a pus amprenta pe evolutia mea in programul de remodelare, asta am agreat-o deja cu Nicoleta, ingerul cu maini de aur de la Beautyferia, si din punctul asta de vedere recomand fara nici un dubiu cate o perioada din aceasta macar o data pe an. Face bine, curata, si mai presus de toate, da frau liber imaginatiei in bucatarie :)

Cat despre linkuri, retete si poate si cateva vizualuri (dar nu promiiiit!) intr-o postare ulterioara.