De cand nu am mai scris pe blog, am terminat si programul de reshaping al Beautyferia, in care m-am inscris in parte cu indoieli, in parte cu sperante si in parte cu teama ca speranta va fi inabusita de indoieli. Ceea ce avea sa urmeze, 7 saptamani mai tarziu avea sa ma uimeasca nu numai pe mine, ci inclusiv pe Nicoleta, cea care s-a ocupat de corpul meu in tot acest timp. Si Nicoleta nu e genul impresionabil, nu, nu.

Dar sa recapitulam putin. Au fost sapte saptamani, in realitate aproape opt, in care am facut alternativ trei tipuri de proceduri. Prima, un fel de radiofrecventa, cu Eximia, un aparat ce transmite niste impulsuri catre celulele de grasime, impulsuri care, in esenta, le spun celulelor alora „Fetelor, e cazul sa parasiti incinta”. Si ele se executa. Evident ca nu am crezut asta, ca eu nu pot disocia eliminatul celulitei de durere. Iar ceea ce face aparatul asta nu doare. Doar iti mai auzi urechile tiuind, in anumite pozitii, dar in rest nimic, zero durere.

A doua procedura, vacuum-ul adica, este mai horror. In primele sedinte cel putin, caci suplineste cu brio lipsa durerilor din prima. Ai strat de celulita? Doare. Nu conteaza ca e mic sau mare, in primele sedinte, dupa ce se termina, te prelingi de pe masa. Si te mai si colorezi pana sa se termine ziua. Faci niste „vanatai” de toata frumusetea. Eu am facut din prima una pe solduri de marimea propriei palme, de am sunat-o disperata pe Georgiana sa o intreb „WTF?!?”. De un galben mustar impecabil (caci nu seamana cu vanataile clasice, alea pe care le faci cand iti intra un colt de mobila in cale).

A treia procedura a fost clasicul masaj. Pe care trebuie sa ti-l faca niste maini experte, profesioniste si dibace, asa ca ale Nicoletei. Eu nu m-am bucurat prea mult de experienta masajului (doare si ala, nu va imaginati ca am primit mangaieturi, insa avea si niste parti de relaxare „woooow” de plecam de la Beautyferia plutind), pentru ca dupa trei sedinte de masaj, Nicoleta mi-a zis ca nu mai are ce sa maseze, asa ca mai bine inlocuim masajul cu vacuumul.

Concomitent, am trecut pe regim de post, adica vegetarian, in ideea de niscaiva curatare a organismului.  Si cu promisiunea ferma, a mea catre mine, ca ma apuc sa beau apa asa cum trebuie. Evident ca e mult pana departe, caci daca postul l-am tinut pana la final (cu mici scapari, mai ales in momentele in care verificam cu buzele daca supa de pui a copiilor s-a incalzit atat cat trebuie), cu apa am cam dat chix. Dar nu ma las. Oi dovedi-o eu si pe asta.

Ce s-a intamplat? De slabit am slabit si in kilograme, cred ca vreo 2 sau 3. E si logic, atata timp cat „gustarile”de noapte care la mine devenisera o traditie in ultimii doi ani (dupa ce timp de cel putin o ora stai cu copilul la san sa il adormi, credeti-ma ca ti se face o foame de lup) au disparut cu desavarsire. Ce sa mananc? Ca deschideam frigiderul, vedeam numai mancare de-a copiilor, care evident ca nu era de post, inghiteam in sec, inchideam frigiderul, luam un colt de paine si aia era. In perioada asta am gatit de mi-a venit rau. Mancare de post. Care sa fie si asa si pe dincolo. Si sanatoasa si sa acopere si golurile nutritionale din lipsa carnii si a lactatelor. Nu mi-a iesit.

Ultimele doua saptamani de post m-au prins cu niste dureri crunte de stomac, care ma puneau in imposibilitatea de a sta chiar si in picioare (nu mai zic ca nici culcata nu gaseam o pozitie acceptabila), si care m-au trimis direct la doctor. Inca sunt in investigatii, insa, si asta mi-au spus-o doi medici deja, s-ar parea ca este o gastrita cronica ce s-a acutizat in perioada cu postul.

Veste care pe mine m-a aruncat intr-o serie lunga de intrebari despre vegetarianism, inconstienta extremelor, cat de bun este el, despre sanatate, functionarea organismului, si altele mai existentiale sau mai putin. Inca rumeg. Deci mare minus pentru stomacul meu, plus pentru disciplina cu care vine la pachet un stil de alimentatie vegan. Partea mai frumoasa este ca dupa ce am dat 700 de lei pe analize, mi-au iesit toate bune (mai putin fierul). Inca imi fac curaj pentru endoscopie (adica sa sun si sa ma programez).

Surpriza a venit de la cea de a doua echografie abdominala din viata mea (va mai amintiti, asta a fost prima), unde guess what, exista o mica malformatie congenitala (mai pe romaneste, cu care m-am nascut) la colecist, nimic grav, insa e acolo si ingreuneaza cat de cat activitatea organului cu pricina. Si acum vin eu si ma intreb, doamna care mi-a facut echografia aceea devenita „celebra” anul trecut a vazut oare malformatia asta? Ca s-a jurat pe rosu ca totul este perfect…

Am sarit de la una la alta, si mi-am pierdut sirul ideii. Asa, de slabit nu am slabit la modul spectaculos (nici nu a fost asta scopul vreo secunda) insa, ce a fost mai mult decat fantastic, a fost felul in care cele trei proceduri de care v-am povestit, si-au facut treaba. Caci nu este putin sa dai jos peste cinci centimetri la coapse. De la 53 la 47. Este atat de vizibila schimbarea si inca ma uit la picioarele mele si nu imi vine sa cred cat de bine arata. Plus, lucru pe care nu l-am zis pana acum, insa e cel putin la fel de important, schimbarea in aspect a pielii. Piele ce nu numai ca e incredibil de neteda, insa este elastica, fina si uniforma. Mi-au disparut mare parte din buburuzele rosiatice care imi invadau picioarele, mi-au disparut inclusiv firele crescute pe sub piele, care ma enervau la culme.

E bine. Mi-au disparut si indoielile privitoare la proceduri minune, cel putin in privinta celor facute la Beautyferia, caci le-am simtit pe pielea mea, si asta este cea mai buna recomandare cu putinta, zic eu. Cand ajung din nou pe acolo fac poza si la istoricul cu masuratorile, ca sa il vedeti si voi. Iar de acum inainte merg la intretinere si recuperarea tonusului muscular, capitol la care in continuare sunt deficitara.  Si in paralel, ca tot s-a lungit ziua, imi iau copilul mare de aripa si merg la piscina, sau imi iau barbatul si copiii din dotare si purcedem la plimbari pe bicicleta.

Si revin la stilul de alimentatie care ne-a consacrat pe noi oamenii de cand traim pe lumea asta. Cu carne si tot pachetul. Fara excese, of course, ca oricum alea nu ma mai caracterizeaza de ceva vreme. Dar cu o ceafa de porc, every now and then, caci nu pot fara ea!

Bottom line, exact asa cum zice si sloganul Beautyferia, anul acesta aveti 2013 motive sa va ganditi la voi, cu adevarat. O meritati. Fie ca faceti ceva pentru corpul vostru, pentru sulfetul vostru, mai de anvergura, sau mai simbolic, nu stati pe ganduri. Dar faceti ceva pentru voi. Ok?