Ne-am intors aseara, tarziu, dupa un drum lung, pe care l-am schimbat noi putin, fara sa ne dorim sa facem asta, fara harta, fara vreun print de pe via Michelin, lucru care totusi nu ne-a facut sa ocolim nici macar un kilometru :).

Ce ne-a intarziat a fost taxatorul bulgar, care a refuzat sa ia 10 lei pentru taxa de pod, noi, ametiti nu mai aveam nici macar 50 de centi in buzunare, daramite 2 euro cat vroia el pentru taxa lor. In schimb a vrut sa tragem masina pe dreapta, nu inainte de a ii lasa talonul sau buletinul gaj, si sa mergem undeva haaat inapoi, la casa de schimb, sa schimbam, ati ghicit, 2 euro. Pana la urma, am schimbat la posesorii masinii din spatele nostru.

Tot pe final de drum, ne-a mai intarziat si Politia Romana, care a stat la panda cu radarul, exact la iesirea din Giurgiu, la intrarea pe soseaua nationala, dupa curba ce lasa in urma coclaurile pline de gropi si nemarcate si nesemnalizate din Vama Romana. Am fost prinsi si amendati pentru tupeul de a circula cu 65 de kilometri la ora, ni s-a spus ca toti trebuie sa fim pedepsiti, ca nu respectam legile si am fost avertizati sa avem grija, ca mai sunt inca doua pana la Bucuresti si ca sa ne vedem lungul nasului. Un fel de „Welcome to Romania” tipic.

Nu ma mai lungesc cu balcanismele, nu ma mai lungesc nici cu povestile, de maine incolo incep sa scriu mai multe. Deocamdata nu e nici ora cinci, iar masina de spalat a bagat cinci ture de rufe, am sters o cada plina de incaltaminte, am despachetat un numar fara numar de bagaje, am sortat o sumedenie de haine, cosmetice, jucarii si alte maruntisuri si am cam obosit. Si vreau inapoi. Pe termen nedefinit de data asta. Am zis.