Business-urile in Thassos sunt family owned. Asta inseamna ca la fiecare taverna ai toate sansele sa fii servit chiar de patron, sau de o ruda de gradul I. La fel e si la pensiuni, supermarketuri, you name it.
La Irini de exemplu, Iannis si sotia sa sunt cei care tin toata pensiunea. Iannis este politist, are zile in care lucreaza si 24/24, de fapt dupa cum spune el, fara sa stie ca la noi a intrat aceasta expresie in folclor deja, „vara nu doarme”. Are timp iarna sa doarma. Marina este prima care se trezeste si ultima care se culca. Anul trecut Marina era insarcinata cu cel de-al doilea copil, in iulie era prin opt luni, iar in august cand am revenit pentru a doua oara la ei, s-a intamplat sa si nasca. Motiv de mare bucurie, pentru ca la greci familia este pe primul loc. S-a tipat atunci de bucurie, s-a plans cu o pofta cum nu am mai vazut vreodata, iar noi, cei care eram prezenti la pensiune atunci, am avut bucuria de a primi bautura la discretie pe gratis :).
Eh, atunci, dupa cum ziceam s-a nascut Irini, al doilea copil al Marinei si al lui Iannis. Primul este Michali, care are undeva in jur de zece ani. Paranteza, toti baietii din familie (si familia este mare, ca sunt verisori si frati multi) sunt Michali. Cand se aduna, si striga careva Michali, se intorc automat mai multe capete posesoare ale acestui nume. La fete situatia este similara. Pe toate le cheama Irini.
Irini are acum cam zece luni, si este si ea prezenta toata ziua pe aici, si este printre cele mai sociabile bebeluse pe care le-am vazut vreodata, nici nu ar avea cum sa fie altfel. After all, este grecoaica, chiar daca are un puf blond, blond pe cap si o piele alba ca laptele. Plus de asta, toata lumea ii zambeste non stop si o baga in seama.
Pe terasa de la Irini, daca ajungeti vreodata la ei, veti descoperi ca pe bar este la loc de cinste fotografia raposatului tata al lui Iannis. Singurul moment din zi in care fotografia este data jos este la micul dejun, cand acolo sunt puse bauturile racoritoare. Mama lui Iannis (tot Irini o cheama) este si ea mereu prezenta, ajuta cu una cu alta, mereu saluta in romana (a invatat toate formele de salut posibile), si mereu este imbracata in negru, din cap pana in picioare, chiar daca afara sunt peste 35 de grade.
Sunt prietenosi, si nu este o chestie de fatada, au asta in sange, nu cred ca ar putea fi altfel.
Ne-am atasat unii de altii, am petrecut multe seri povestind, dupa ce inchideau terasa seara, mult dupa ora 11:00, despre Grecia, despre Romania, despre cum au ajuns ei sa construiasca totul, despre copii, masline, plaje, oamenii din Thassos si cate si mai cate. Asa am aflat toata istoria locului, cum a pornit afacerea tatal lui Iannis, cu doar doua camere, cum a dormit multa vreme Iannis in masina, mai ales pe timpul verii, cand veneau turisti, iar camera lui era data la inchiriat, cum au construit, usor usor cate un etaj, cum au mai adus imbunatatiri. Au ajuns departe, si nu au de gand sa se opreasca aici, chiar daca de construit nu vor mai construi. Insa au planuri mari de schimbat camerele deja existente, chiar daca se lovesc de limitari, cum sunt cele tehnologice.
Daca ajungeti pe acolo, sa ii mai salutati o data si din partea noastra. Noua deja ne este dor de ei, Raducu si David au facut o pasiune pentru Irini, cine stie, poate peste cativa ani buni ne-om si incuscri :)
Despre pensiune am mai scris anul trecut, aveti acolo fotografii multe, si cu camerele si cu locul :)
Maine va povestesc despre un alt „nebun” frumos. Un grec autentic, cu o familie faina, care are una din cele mai vechi taverne din Potos :)
#povestidinthassos un proiect vizual (si povestit) Calea Lactee
