Transpiram, asudam pana nu mai putem. Mai avem doua zile de stat in Bucuresti, care sunt cu o frumusete de cod galben spre portocaliu de temperaturi caniculare. Pe mine personal nu ma sperie caldurile, doar sunt nascuta in miez de vara, insa nu acelasi lucru il pot spune despre copiii mei, care sunt setati pe modul „cool”. Mancarea nu o mananca decat aproape rece, de dormit nu dorm aproape niciodata acoperiti (nici macar iarna, nici macar cu un simplu cearceaf pe ei), dusurile le fac tot cu apa aproape rece, si absolut de fiecare data primesc reclamatii cand le dau drumul la dus „e pea cadaa, vau iece”, Raducu fiind campion. Motiv pentru bunicul sau de impaunare: „La fel sunt si eu, calduros pana peste poate”.

Ei bine, eu nu-s asa. Si totusi, pe caldura asta parca as face zece dusuri pe zi. Aici insa alta distractie, caci de cand ne-am intors din Thassos, am avut revelatia apei mizerabile de la noi. Si a tonelor de praf pe care le inghitim zilnic (nu vorbesc de suplimentul oferit de vecinii care lucreaza de zor sub noi si ne umplu cu straturi generoase de moloz zilnic). De cand ne-am intors din Thassos, eu una sunt ca un sarpe care naparleste. Nu ma cojesc, bronzul meu este extrem de bine instalat, si foarte stiintific realizat, insa sunt uscata ca iasca. Cat timp am fost in Thassos nu am avut nici o problema, chiar daca am omis sa iau o crema serioasa de corp cu mine acolo. Insa de cand m-am intors, e dezastru. Am pielea cam asa, fara nici o exagerare:

Sursa foto

Mi-am acoperit corpul zilnic, cu tone de creme, ba chiar si cu ulei de masline (fezandare profesionista, de as fi fost numai buna de pus pe gratar), nici o sansa. De cateva zile, am luat prin invaluire, cu doua creme si ulei de masline si parca-parca m-am reintors pe linia de plutire. Una din creme am terminat-o deja, cea de a doua este si ea pe terminate, chiar daca abia joi face o saptamana de cand am intrat in posesia ei. Asta pentru ca fix de ziua mea am primit cadou surpriza de la Avon, un produs din noua lor gama de Spa, un unt de corp (asta da potrivire!) cu intrebarea provocare, daca reusesc vreodata sa imi fac propriul meu spa acasa. Dar revin imediat asupra conceptului de „SPA homemade”.

Legat de crema, nu va ganditi la o cutiuta minuscula, cu 30 de grame de continut, caci este ditamai borcanul, plin ochi (a fost, nu mai este) si tare frumos mirositor (o spun eu, carcotasa sefa in materie de mirosuri si arome). Bali Botanica pe numele sau. Folosirea lui intensiva din ultimele patru zile m-a facut sa imi doresc sa incerc si restul produselor din subgama sa, si sa incerc si restul variantelor din gama Planet Spa, care suna toate intr-un mod foarte exotic si incitant (bonus, sunt reduse substantial in perioada aceasta).

Acum, reintorcandu-ma la intrebare, m-a pus in mare incurcatura. Ca am sondat prin amintiri si am realizat ca nu am fost in viata mea la un Spa, si ca nici pe acasa nu prea mi-a iesit. Ca am trei copii, ca ideea de spa vine la pachet cu ruperea de cotidian, cu un ritual intreg, si la punctul asta sunt deficitara. Rau de tot.

Asa ca, am purces la treaba. Am trimis copiii in deplasare la bunici, cu tatal lor cu tot, am ignorat complet chiuveta pe care tot eu am umplut-o cu vase, oale si cratiti, ca am avut comanda de paste si am dat drumul la apa. La apa din cada.

Mi-am pregatit intre timp un maglavais, reteta scrubului perfect, cu ulei de masline, malai si miere de pin, am aruncat in cada tot ce am mai gasit prin casa inspirational, adica niste picaturi de ulei esential de tea-tree, din vremea pneumoniei mele si niste resturi de sare de Praid asezonata cu ceva flori de levantica. M-am bagat repede, m-am zgribulit toata in ditamai caldura, caci apa era mai mult decat termala, si m-am relaxat.

Mi-am propus mai degraba, caci nu am rezistat prea mult, iar spectrul chiuvetei pline inca plana asupra mea, plus am adunat 2+2 si mi-am dat seama ca painile mele ce erau in etapa a doua de dospire mai au putin si explodeaza, ca ocupata cu tot ritualul de relaxare am pierdut notiunea timpului, asa ca dupa un sfert de ora de fiert la propriu in zeama cu aroma de tea-tree si flori de lavanda, am intrat pe modul „viteza”. La iesirea din cada era sa calc peste cartea si Ipodul pregatite cu constiinciozitate inainte de baie, de care uitasem complet, si-am inteles ca daca este sa fac spa homemade, trebuie totusi sa respect niste reguli foarte clare inainte.

Prima si ultima si cea mai importanta: sa rezolv toate treburile gospodaresti inainte de a incepe orice ritual de relaxare.

In rest, toate bune. Painea chiar a „explodat”, nu va ganditi la ceva ce a acoperit jumatate de bucatarie, ci mai degraba s-a expandat fara limite. Nu e nimic, tot buna este, chiar daca nu este printre cele mai aspectuoase exemplare ale mele. Are forma de inima (Radu a observat asta) si niste goluri in mijloc. Dar este buna, gustoasa, din faina integrala bio, plina de seminte, cu multa coaja crocanta, deci forma conteaza mai putin :)

Cat despre mine, mi-am terminat ritualul cu aplicarea cremei abia dupa ce am golit si chiuveta de vase, castroane cratiti, la timp pentru a primi hoarda de cotropitori infometati ca o floare, mirosind toata a citrice si frangipani. Acum parca e mai roza situatia, cred ca a contat mult si faptul ca am facut toata exfolierea cu malai.

Cam asa s-a derulat experimentul de „home-spa”. In continuare nu stiu daca poate fi numit „spa” in adevaratul sens al cuvantului, nu stiu cand voi ajunge si eu la un spa veritabil, asa ca va intreb pe voi: ce  SPA ati incercat pana acum, ce proceduri merita facute, si mai ales unde merita mers in orasul nostru?

PS: Antonia si-a inceput seria de concerte prin tara, in calitatea sa de ambasador Avon. Nu pot spune ca sunt o fana, am ascultat-o o singura data (cantand mai mult „a capella”, doar cu doi instrumentisti langa ea), insa am descoperit o voce incredibil de calda si de frumoasa. Pe 2 august va fi in Bucuresti, in Piata Universitatii, nu spun mai multe deocamdata, fiindca va pregatesc si eu o surpriza pentru ziua de vineri, asa ca fiti pe faza :)

PPS: legat de frangipani, floare pentru care am un adevarat cult, am intrat in contact prima data cu ea, in urma cu vreo 12 ani, in singura mea expeditie 100% exotica, Seychelles. Imi amintesc de parca a fost ieri, uriasul copac de frangipani care domina vizual terasa restaurantului, in plina perioada de inflorescenta, inca am in papilele olfactive mirosul florilor, iar untul asta reconstituie cat se poate de  fidel aroma originala. Am plecat de acolo cu cateva flori, cu gandul de a le pune la presat si de a le pastra over the years (am mostenit obiceiul cu florile presate de la tatal meu, din frageda copilarie). Cand am ajuns acasa, vreo 18 ore mai tarziu, florile mele de frangipani disparusera aproape cu totul, se evaporase toata apa din ele, erau pur si simplu putrezite, maronii si zdrobite. Atunci am realizat ca de fapt era logic si normal, ca toate plantele de pe insula erau in proportie covarsitoare compuse din apa si cam atat. Mi-e dor si acum de copacul acela.