Am tacut cat am putut.

As vrea sa va scriu despre lucruri frumoase. Sa va scriu despre o alimentatie echilibrata, despre cum halesc copiii mei din propria lor initiativa nuci, migdale, caju, merisoare in loc sa manance tot felul de prostii din comert. Sa va povestesc cum ieri nu mai pridideam cu curatatul nucilor, inca putin verzi, iar ei roiau in jurul meu: „Mai vreau, mami, haide, curata mai repede!”.  As vrea sa va povestesc despre lentilele de contact, ca am multe prietene si cititoare care ma tot intreaba care e treaba cu ele, de ce le prefer ochelarilor, cat de complicat este cu ele, sau cum naiba reusesc eu sa mi le pun pe ochi.  As vrea sa va povestesc despre cat de important este sa iti faci niste analize din cand in cand, mai ales ca femeie, ca am in jurul meu din ce in ce mai multe exemple de cazuri in care respectivele s-au dus cand era prea tarziu ca sa mai faca ceva, fie ca era vorba de un cancer de col, cancer de san sau alte boli care au sanse maxime de reusita daca sunt depistate din timp, cu controale regulate.  As vrea sa va povestesc de un bazar, organizat pe mame frumoase si motivele pentru care ar trebui sa mergeti acolo.  Sa va povestesc cum ne pregatim noi pentru scoala.  Sau de ce am ales ca anul acesta sa il ducem pe David la o gradinita de stat.  Sau ca de patru zile incoace stam cu ceva frica in san, pentru ca blocsorul in care stam noi se lasa pe spate, sau se scufunda terenul pe care este...