Eu si baietii mei

Am auzit si cred ca si voi, de foarte multe ori mesaje de genul: eu nu pot sa cresc baieti, eu nu ma pricep la baieti, astia sunt baietii lui tata sau astia sunt baietii mamei, etc. Eu le-am auzit si le aud zilnic, in parc, de la prieteni, etc.   Pana in urma cu 2-3 luni nu mi-am pus foarte mult problema legata de cum relationam noi cu Radu si David strict din perspectiva faptului ca sunt baieti, cum relationeaza ei intre ei ca si frati si cam ce “provocari” ne pot astepta din partea celor doi. Lucrurile la noi erau intr-un fel stabilite – Radu “baiatul mamei”, David “baietul meu” si vorba lui Radu…Dada, Dadid si mai de curand David – flatele meu, modelul meu in tot ceea ce fac J. Ca sa fie totul foarte clar, Radu mananca aproape exclusiv cu Bogdana, vrea sa adoarma cu Bogdana si sa mearga de mana cu Bogdana sau “silgur”, David este exact opusul, el mananca cu tati, adoarme cu tati, etc.  De ceva vreme lucrurile s-au schimbat, in primul rand in ceea ce ma priveste pe mine. David a inceput sa-si doreasca sa faca cat mai multe lucruri impreuna cu mami si uneori cu bunica iar Radu sa faca anumite lucruri impreuna cu mine. In plus, atunci cand intre ei doi apar certurile inevitabile Radu vine si imi spune aproape mereu ce anume i-a facut David, dar David se consoleaza in bratele Bogdanei si/sau ale bunicii (daca este in preajma). “Certurile” au devenit  destul de frecvente si aproape mereu pornesc de la o jucarie sau un lucru pe care...