O zi in spital

Ziua de ieri a fost oarecumva sub semnul magicului. Aveam sa fiu pentru o zi de cealalta parte a baricadei, intr-un spital, la Regina Maria. Nu pacient, ci „doctor”, sau ca sa fim mai exacti, un rezident ratacit :) Ne-am echipat rapid si eu si Ioana, in faimoasa uniforma albastra, care s-a dovedit a fi mult prea mare (cred ca incapeam lejer amandoua in una singura) si am fugit pe scari, la raportul de garda. Am intrat direct in paine, cu un caz problema, un fat de 23 de saptamani cu o malformatie la splina ce trebuia operat intrauterin, operatie extrem de riscanta, atat pentru mama cat si pentru copil. Instantaneu gandurile mi-au fugit acasa la cei trei copii ai mei, m-au napadit amintirile din fiecare sarcina, fricile care m-au incercat din greu pe parcursul tuturor acelor luni, frici de care imi era teama pana sa le si gandesc, daramite sa le mai si cuprind cu mintea. Nu aveam sa realizez la acea ora matinala ca gandurile acestea aveau sa fie cu mine pe tot parcursul zilei, insa asa a fost. Dupa raport ne-am impartit pe specializari, Ioana s-a dus la pediatrie, iar eu am dat fuga la neonatologie. Prima ora a fost oarecumva linistita, pentru ca toti doctorii de pe sectie si asistenta sefa au avut hartogaraie de completat, lucru ce pe mine m-a pus oarecumva in incurcatura, si consultantul din mine a inceput sa puna intrebari. De ce trebuie sa completeze atatea hartii, de ce trebuie sa le faca ei pe toate, daca mai este loc de optimizare, de ce nu pot fi delegate anumite sarcini. Mi...

Despre gradinita si scoala

Incepand de anul acesta David merge la o gradinita de stat din cartierul nostru. Gradinita si scoala de care ea apartine, sunt printre cele mai cautate din Bucuresti, copiii vin acolo de peste tot nu doar din Cotroceni, se fac buletine flotant pentru a avea acces mai facil.    Anul trecut David a mers pentru 3 luni la Olga Gudynn la aceasi educatoare pe care a avut-o si Rebecca dar, din motive de imbolnaviri dese (nu doar ale lui ci si ale copiilor din grupa lui) ulterior l-am retras si acum am hotarat sa-l ducem la gradinita de stat. Am luat in calcul aspectele financiare si faptul ca undeva la inceputul lunii Mai am gasit intamplator 3 locuri libere la gradinita mult “vanata” de toti parintii din cartier si nu numai. :) De dusul si luatul lui David de la gradinita ma ocup eu aproape exclusiv si din motive legate de faptul ca David este “baiatul lui tata” si datorita faptului ca de vreo 4 luni timpul (lipsa unui job stabil) imi permit acest lucru.   Impactul cu noul mediu a fost destul de lin si aproape fara probleme pentru David dar pentru mine, cel putin dupa prima saptamana de gradinita, in calitate de tata au aparut destul de multe lucruri care ma surprind (si in bine si in rau) aproape in fiecare zi. Unele din aceste lucruri le-am povestit si Bogdanei, pe altele am incercat sa le ignor si apoi m-am tot gandit daca sa scriu despre ele…asta pana ieri.   Am sa incep cu lucrurile bune: –          In gradinita este curat chiar daca cladirea, dotarile, jucariile, bancile...

Pastila de miercuri

Realizezi ca ti-a crescut copilul atunci cand: intr-o dimineata in care trebuie sa pleci devreme si pe varfuri, sa nu trezesti baietii, iti dai seama ca ai uitat sa iti iei sosete din dormitor. Si cauti prin toata casa o pereche, nu gasesti nici una, apelezi in disperare de cauza la sertarul copilei de aproape opt ani si vezi ca iti sunt perfecte sosetele ei :) in aceeasi zi, mai pe seara, aceeasi copila iti spune suav: „Mami, m-as duce sa imi fac un dus. Pot?” Si o privesti cum isi pregateste hainele, intra la baie si isi vede de treaba ei, iar tu ramai fara...