Despre gradinita si scoala



Incepand de
anul acesta David merge la o gradinita de stat din cartierul nostru. Gradinita
si scoala de care ea apartine, sunt printre cele mai cautate din Bucuresti,
copiii vin acolo de peste tot nu doar din Cotroceni, se fac buletine flotant
pentru a avea acces mai facil. 

 

Anul trecut
David a mers pentru 3 luni la Olga Gudynn la aceasi educatoare pe care a avut-o
si Rebecca dar, din motive de imbolnaviri dese (nu doar ale lui ci si ale
copiilor din grupa lui) ulterior l-am retras si acum am hotarat sa-l ducem la
gradinita de stat. Am luat in calcul aspectele financiare si faptul ca undeva
la inceputul lunii Mai am gasit intamplator 3 locuri libere la gradinita mult
“vanata” de toti parintii din cartier si nu numai.
:)
De dusul si
luatul lui David de la gradinita ma ocup eu aproape exclusiv si din motive legate
de faptul ca David este “baiatul lui tata” si datorita faptului ca de vreo 4
luni timpul (lipsa unui job stabil) imi permit acest lucru.  
Impactul cu
noul mediu a fost destul de lin si aproape fara probleme pentru David dar pentru
mine, cel putin dupa prima saptamana de gradinita, in calitate de tata au
aparut destul de multe lucruri care ma surprind (si in bine si in rau) aproape
in fiecare zi. Unele din aceste lucruri le-am povestit si Bogdanei, pe altele
am incercat sa le ignor si apoi m-am tot gandit daca sa scriu despre ele…asta
pana ieri.
 
Am sa incep
cu lucrurile bune:
         
In
gradinita este curat chiar daca cladirea, dotarile, jucariile, bancile nu sunt
deloc noi
         
Nu
am vazut pana acum (spre deosebire de ceea ce se intampla aproape zilnic la
Olga Gudynn) copii carora sa le curga nasul sau sa tuseasca, copii care sa
primeasca medicamente, etc. Mai mult in una din zile o mamica a vrut sa-I dea
ceva picaturi cu calciu unui copil iar educatoarea a intrebat imediat despre ce
e vorba, daca copilul e bolnav, etc.
         
In
curtea gradinitei (si in cea a scolii) este amenajat un mini parc cu leagane,
tobogane
         
Optionale
ce ne intereseaza pe noi, adica engleza si franceza sunt predate de catre
educatoare
         
Sunt
putini copii (11) in grupa in care este David, sunt doar 2 grupe in gradinita
         
Exista
un portar la intrarea in curtea scolii si a gradinitei care e foarte atent, de
el nu trec personae adulte necunoscute si nici cei mici neinsotiti nu pot iesi
afara
         
Gradinita
are un grup sanitar pentru copii si unul pentru adulti. Cel pentru copii, pe
langa faptul ca este extrem de curat este dotat cu wc-uri si pisoare de
dimensiuni mici, adaptate cerintelor copiilor :)
Lucrurile
care nu imi plac si care m-au pus rau pe ganduri:
         
La
prima sedinta cu parintii am aflat cu mare surprindere ca “vestita” scoala de care
apartine gradinita este intr-un stadiu alarmant de degradare (cade tencuiala,
lambriurile sunt mancate toate, central termica nu functioneaza) si conditiile
igienice sunt precare – wc-urile sparte si murdare, paduchii sunt prezenti la
foarte multi copii la toate clasele, streptococul betahemolitic la
fel…..ultimele doua lucruri au fost spuse de parinti ce aveau copii mai mari
care frecventau scoala. Am ramas surprins pentru ca la cealalta scoala din
cartier, scoala la care din fericire (si dintr-un noroc) merge Rebecca,
conditiile sunt cel putin din punctul meu de vedere, absolut ok. Ni s-a atras
atentia ca trebuie sa fim fericiti pentru faptul ca gradinita nu arata cum
arata scoala si ni s-a explicat ca sunt copii de la clasele primare ce vin sa
foloseasca toaletele din gradinita pentru ca cele din scoala sunt
impracticabile!
         
In
prima zi de scoala, am participat la careul organizat in curtea scolii.
Discursul tinut de doamna directoare mi-a adus aminte de vremuri demult apuse
(limbaj de lemn si foi citite) si el a fost urmat de o slujba care a durat
aproximativ 30 minute. Apoi brusc am fost invitati in clase
J
(nici soborul de preoti si slujba nu le-am mai intalnit pana acum la scoala la
care merge Rebecca)
         
Zilnic,
la momentul plecarii de la gradinita, ii vad pe copiii de scoala care merg la
after school. Sunt foarte multe microbuze, parcate haotic ce vin sa ii ia. In
absolut fiecare zi si in orice microbuz te uiti, copiii stau inghesuiti, unul
in bratele celuilalt si bineinteles fara centura de siguranta. Ma felicit si
acum ca am hotarat impreuna cu Bogdana de a nu o trimite pe Rebecca la after
school. Sunt si copii din gradinita care merg la after school, gradinita avand
program pana la ora 12.30
         
Copiii
care ies de la scoala zilnic, fie cam merg la after school, fie ca nu, se
strang toti in curtea scolii, marea majoritate la tobogane. Am vazut in
ultimele saptamani atatea stiluri de folosire a toboganului cat nu am vazut in
toata viata mea. David se uita si el uneori speriat la cei mai mari, alteori se
strecoara printre ei pentru a folosi si el toboganul. Toti copiii, cel putin
cei de scoala, indiferent de clasa (0,1, etc) sunt lasati tot timpul
nesupravegheati in curte. Invatatorii conduc doar grupurile ce pleaca la after
school pana la microbus dupa care dispar.
         
La
sedinta cu parintii am fost anuntati ca trebuie sa donam (da asta este cuvantul
corect, conform legislatiei in vigoare) suma de 200 ron, 100 ron pentru
rechizite si caietele de lucru si 100 ron pentru repararea centralei termice.
La central termica m-am bagat si eu in discutie incercand sa aflu ce se doreste
si sa explic ce cred eu ca e mai de calitate. Nu am avut sorti de izbanda
deoarece o doamna care este casier mi-a explicat ca nu trebuie cumparat de la
Romstal pt ca sunt scumpi, merge dansa la un hypermarket si apoi vorbeste cu
instalatorul ei care sta la 2 strazi de gradinita
J. Ceilalti parinti au fost de acord
asa ca mi-am vazut de ale mele…
         
De
cand merge la gradinita David nu prea mai mananca nimic pana la ora 12 si ce nu
imi place deloc este faptul ca nu bea apa, sticla pe care i-o pun la gradinita
Luni, o schimb Vinerea fiind cel putin jumatate plina. David este genul de
copil langa care trebuie sa stea cineva pentru a manca si care mananca “pe
indelete”. La gradinita, nimeni nu sta langa el, mananca singur (daca vrea) ba
mai mult educatoarea mi-a atras atentia ca mananca foarte incet, nu termina si
apoi ii incurca pe ceilalti copii din grupa care trec la activitati in timp ce
el mananca! Am fost rugat sa nu-l mai trimit la gradinita cu iaurt pentru ca
dureaza mancatul 45 minute si nu sta nimeni dupa el…
         
Educatoare
lui David este tanara (pana in 30 de ani) iar cealalta educatoare care este si
directoarea gradinitei este o doamna in varsta cu multa experienta in domeniu,
probabil avand in spate zeci de generatii de copii. Ambele au un stil de a
discuta cu copiii foarte inegal….acum sunt blande, peste 5 minute imi amintesc
de anumiti profesori din scoala generala si liceu
J
         
Doamna
educatoare a lui David, fiind foarte tanara face si ceva master sau mba. Doua
zile pe saptamana, din cand in cand, copiii din grupa ei stau cu psiholoaga
scolii sau cu bibliotecare
         
Primul
desen facut de David la gradinita, cu tema familia mea, mi-a fost interpretat
si explicat de catre doamna educatoare de fata cu David, pentru cca 15 minute.
Mi-a explicat ca eu sunt cel desenat cu capul cel mai mare, figura central, ca
am gura mare
J si multe altele. Bineinteles ca urmatorul
desen pe care l-a facut David, cel cu tema “natura inconjuratoare”, altfel un
desen reusit, a fost mototolit si aruncat de David sub o banca. L-am intrebat
de ce a facut asta si el mi-a raspuns ca nu a vrut sa se supere doamna. Doamna
a aparut din clasa si a incercat sa-I explice lui David ca nu e frumos ce a
facut!?!?
         
Exista
in clasa lui David un scauna (o banca) special dedicate copiiilor care nu sunt
cuminti. Nu am aflat inca foarte multe, David se pare ca nu a experimentat inca
statul in acel loc dar am auzit-o pe educatoare spunandu-le copiilor despre el.
Nu am insistat cu intrebarile, nu am intervenit (inca).
         
Astazi
o mama foarte grabita si cu foarte multe “probleme”
a ajuns in acelasi timp cu noi
tipand (de pe strada) la copilul ei care plangea pentru ca nu doarea sa ramana
la gradinita. Tipetele au continuat si in sala de primire, educatoarea privea
linistita si nu a intervenit. Mama s-a intors la masina dupa ceva ce uitase iar
educatoarea l-a luat pe copil deoparte spunandu-i sa nu mai planga pentru ca il
vad ceilalti, el este mare nu mai are 2 ani, mama lui are treaba si el trebuie
sa ramana la gradinita pentru ca altfel se supara mama lui….asta de fata cu
inca vreo 4-5 copii si tot atatia parinti. Copilul a inceput sa urle si mai
tare…
         
L-am
inscris pe David la mai multe optionale, engleza, franceza si un curs de
ceramica. Au fost facute liste iar plata se face la finalul lunii. Ieri, cand
am mers dupa el l-am gasit in clasa impreuna cu inca 3 copiii si cu
educatoarea. Am intrebat-o pe educatoare de ce nu e la optional si mi-a raspuns
ca a pierdut lista cu inscrierile, a uitat sa ma intrebe si nu l-a mai trimis.
         
Tot
ieri, cand am mers sa il iau, l-am gasit pe David la toaleta copiilor, singur,
incercand sa-si ridice blugii. Chilotii si dresul ii rezolvase deja dar la
pantaloni se chinuia de ceva vreme. Toaleta este langa usa de la iesire, toti
ceilalti copii erau in clasa impreuna cu educatoarele, usile claselor fiind
inchise.
Cam asta ar
fi cu gradinita si scoala
. Despre ultima parte, as vrea sa va
intreb si pe voi: la voi cum este, ce parere aveti voi?

30 Comments

  1. Pfff… nu indraznesc sa-mi dau cu parerea… locuim in germania, fiul meu tocmai a inceput gradinita aici si mi se face pielea de gaina cand vad cum este la o gradinita „ca lumea” in romania… Mi-e frica sa ma gandesc cum e la una „normala”, sau „proasta”….
    Tot ce pot sa spun e ca ai dreptate, toate semnele tale de intrebare sunt legitime si trebuie luate in serios. Cele legate de chestiuni materiale mai sunt cum mai sunt, dar cele legate de „betreuung” sunt cat se poate de importante. (dovata e ca nici nu exista un cuvant care sa denumeasca asa cum trebuie acest concept in romana : betreuung in germana, accompagnement in franceza; e altceva decat a „educa” sau a „supraveghea” un copil, e tot ce e legat de „insotirea” lui, de sprijinire, de suport afectiv si emotional…)
    Din cate vad, nu doar educatoarele au de lucrat la mentalitate, ci si parintii, ca in cazul mamei foarte ocupate de care vorbesti. Aici copiii plang, fete sau baieti, in primele zile; sunt luati in serios, cu blandete si rabdare, si consolati. Nici vorba de a le minimiza trairile sau, mai rau, de a le trezi intentionat sentimente de rusine si vinovatie…
    Va tin pumnii sa gasiti o solutie asa cum va doriti la tot ce ai enumerat aici, si imi pare sincer rau ca nu pot face nimic concret sa schimb macar ceva in ceea ce descrii…

    Reply
  2. PS: tot eu, inca o mica remarca pe care am uitat-o in comentariul precedent: diferenta de lungime intre partile bune si partile rele pe care le enumeri mi-a sarit in ochi din prima, nevoia ta de a detalia atat de mult partile care te pun pe ganduri este deja un indiciu cat se poate de elocvent…

    Reply
    • Exact, ai pus punctul pe „i” cu acest post scriptum.

      Reply
  3. Se pare ca acel scun exista in toate gradinitele de stat….si la fetita mea la gradinita si mi-a mai povestit si o prietena despre el (mai rau este ca fetita ei, i-a spus ca poate fi inchisa si in baie daca nu e cuminte!?!). La gradinita Anei se numeste „scaunul rusinii” si intr-adevar sunt pusi acolo copii care nu sunt cuminti. Eu le-am cerut educatoarelor sa nu foloseasca aceasta metoda, nici macar sa nu le mentioneze de acest scaun si sa gaseasca cumva o alta solutie pentru copii care nu sunt „cuminti”. Ideea este ca nu ne-a spus la sedinta despre aceasta metoda, mi-au zis mie atunci cand am avut o discutie cu ele in legatura cu asteptarile mele de la gradinita, atunci cand le-am povestit ca cel mai mult ma intereseaza ca Ana sa fie ok emotional. O sa ridic problema la prima sedinta pe care o vom avea.

    Reply
    • Crina, exista scaunul asta si la gradinite private… Deci, despre ce vorbim? Atata stiu, atata pot, si cum ii ziceam si Alexandrei, cred ca sta in job descriptionul nostru sa educam educatoarele…

      Reply
  4. Auci. Noi inca nu l-am dus, bine..nici n-a facut 2 ani. L-am dus 3 zile la o cresa privata, acum un an, am fost cutremurata si l-am retras.Vrem sa-l ducem in toamna anului 2014. Fac introducerea asta ca sa intelegi ca nu am experienta proprie dpdv gradi copil, dar- ca orice parinte- imi pot imagina ce mi-ar conveni si ce nu la gradinita unde-l las pe fii-meu… Si…dupa ce-am citit..ei, bine, mie nu-mi place gradinita asta atat de cautata! Pe bune! Nu-mi place atitudinea educatoarelor, DELOC!!! Si pentru un copil de anii acestia este foarte important felul in care este abordat/tratat/inteles. Nu reactionezi asa la desenul cuiva, nu reactionezi asa la plansul unui copil, nu reactionezi asa la „viteza” mica cu care mananca un copil. Nu vad empatie in nimic din ce-ai scris tu(nu te supara ca sunt asa de..abrupta..), nu vad sa fie sustinuti si incurajati si ajutati… Si..u know..partea cu curatenia si cu copiii nemuciosi si cu siguranta oferita de existenta portarului sigur ca este f importanta, dar este importanta pt noi, parintii. Pt ei sunt importante altele si pe alea nu le vad…
    Da, pt mine locul ideal este unul in care sa existe amandoua… am auzit de gradi care tine de Cervantes (noi stam in sect 1) ca ar fi astfel. Adica imbinare intre ambele.
    Sunt sigura ca peste tot exista plusuri si minusuri…numai ca, la final, trebuie sa dea cu plus lista asta… Ori la tine..cam da cu minus..:( Imi pare rau ..si imi imaginezi ca usor nu e cand vezi toate astea…ca, nah, toti ne dorim ce-i mai bine pt copiii nostri.

    Reply
    • Vio, iti recomand sincer sa il mai tii acasa, daca ai cum. Ateliere sunt o multime, la care il poti duce sa socializeze, sunt programe intregi cum e FTK, unde poate invata o multime de lucruri noi intr-un cadru atractiv si centrat pe nevoile sale.

      Reply
  5. Mi se pare oribil. Iar eu sunt genul de om „pretentios” care anul trecut incercam sa o educ pe „doamna educatoare” pe cat puteam dar acum imi dau seama ca tanti aia era perfectiunea intruchipata fata de ce vad scris aici. Tot ce ai descris aici mi se pare oribil si total contra ideilor afisate pe acest blog. Deci? Mai tineti acolo copilul, sau nu? Eu personal l-as muta azi. Nu stiu unde, nu stiu cum, stiu ca in Bucuresti e complicat, insa ce povesteti tu aici mie mi se pare film de groaza.

    Reply
    • Tocmai ca NU stiu unde, NU stiu cum, incercam varianta cu educarea educatoarei :( Doamne, cum suna…

      Reply
    • Acasa? Cati ani are el, e mic de tot din cate inteleg eu. Mara a mers la gradinita la 5 ani jumate prima data iar eu am avut pretentii pana in cer. Si nici vorba de „scaun pentru copii care nu-s cuminti” sau alte chestii d-astea. Oribil, oriiiiibil! Nu stiu daca ai ce sa educi din oamenii astia, pe bune!

      Reply
    • Alexandra, are patru ani jumate. Nu mai este „mic de tot” :)

      Reply
  6. Off, aş avea multe de spus, dar mă opresc la asta: fetele mele au fost 4 ani şi respectiv 3 ani (căci cea mică face pregătitoarea la şcoală acum) la o grădiniţă de stat, ba chiar în grupe de 30 de copii, dar nu am avut nici pe departe probleme ca cele pe care le semnalezi. Au mai fost mici probleme cu siguranţă în anii ăştia, dar sincer, le-am şi uitat, deci nu erau aşa importante. Sfatul meu: faceţi ceva sau, dacă nu se poate schimba nimic, luaţi copilul de acolo! Şi ce are şcoala aia aşa special, daca stă cu centrala termică defectă şi wc-uri impracticabile?

    Reply
    • Anca, nu stiu. insa maine o sa am o discutie cu doamna, care s-a aratat la modul sincer deschisa sa ii ofer teorii noi de parenting si alte variante decat clasica „recompense si pedepse”, deci macar avem o sansa sa schimbam treburile. Plus, ne-a spus ca va face o ora speciala pentru gustare, si va acorda mai multa atentie acestui aspect. problema la noi e mare cu bautul apei si cu mancatul la david, pentru ca exact de cand a inceput gradi, si nu bea apa, exact de atunci este al naibii de constipat, de nu imi vine sa cred ca o iau de la capat cu tot chinul. si eu si el. nu iti pot povesti prin cate am trecut si cat de greu am scapat de constipatie, si uite ca iar trebuie sa trecem prin tot calvarul :( cat despre scoala, habar nu am ce e asa special la ea, stiu ca parintii se bat pe locurile de acolo si ca se fac zeci de smecherii ca sa isi inscrie copiii acolo :(

      Reply
    • Cu scoala – inteleg, si noi suntem acum la o scoala din asta pentru care se bat parintii, intamplator apartinem de ea, dar am impresia ca e supralicitata treaba, ca merge isteria asta din generatie in generatie si se tot umfla gogoasa… care se va si sparge la un moment dat! E o scoala buna, e drept, insa nu orice (profesor, stil de predare, etc) se potriveste oricarui copil…

      Reply
  7. Of! Si noi ne-am confruntat cu astfel de probleme si am recurs la educarea educatoarelor :(. Din pacate! Baietelul meu a frecventat gradinita de stat un an la o gradinita de cartier apoi inca un an step by step, unde am sperat eu ca lucrurile vor sta diferit fata de sistemul traditional, dar am cazut din lac in put. Aici pedepsele sunau asa: va scot in fundul gol i va plimb prin toate clasele ca sa va vada si sa rada toti copii de voi,: alta : suna la politie sa vina sa-i ia si astfel nu isi vor mai vedea parintii niciodata ! Le-a demonstrat odata ca nu minte, astfel ca i-a dus pe copii in birul secretarei, a format un numar, a dat pe speacker si a vorbit cu „politia” care a venit cu zeci de amentintari. Astfel de amenintari primeau copii, iar al nostru si nu numai el, credea din toata inima lui ca asa se va intampla. Iar din celalalt punct de vedere al metodelor de predare invatare alte probleme: faceau cate o pagina de liniute, patratele de i se ura copilului cand vedea liniute, nu le mai suporta.
    Ne-am zis ca nu putem sa tot mutam copilul asa ca am recurs la educatul educatoarelor si a mers…. din pacate pentru mine ca am inceput sa ma simt prost de fiecare data cand veneam ma tinea 5-10 minute sa imi povesteasca cu de-amanuntul ce-a facut Andrei si cum au decurs orele. Mi-am dat seama ca aveau o oarecare „teama” daca pot sa ii spun asa de mine plus ca il monitorizau pe Andrei. Pana la urma a fost in beneficiul intregii grupe, doamnele si-au schimbat atitudinile (chiar daca pe la spate m-ar fi mancat daca ar fi putut. ). M-am documentat inainte sa merg la ele si am argumentat pedagogic si psiholgic toate nemultumirile mele. Si inca ceva: procesul de educare al doamnelor educatoare a durat tot anul:). Dar a functionat. Jenant din punctul meu de vedere, dar fiind vorba de copilul meu am facut tot ce mi-a stat in putinta ca sa ii fie bine la gradinita.
    Mult succes!!!!

    Reply
    • Bravo voua, si felicitari pentru faptul ca nu ati renuntat si chiar ati obtinut rezultate. Deci se poate, si imi da si mie speranta ca exista o sansa si pentru noi, mai ales ca s-a aratat deschisa sa acumuleze teorii noi de educare a copiilor intr-un mod empatic si pozitiv, nu bazat pe pedepse si recompense.

      Reply
    • OMG, nici nu stiu daca sa rad sau sa plang !

      Reply
    • :)) acum ştii că nu eşti singură sau că poate fi şi mai rău:))
      Ai făcut bine că ai luat atitudine şi ai scris, doar prezentând cazuri concrete putem spera că se va schimba ceva. Dacă taci, accepţi implicit ceea ce se întâmplă. Succes!

      Reply
  8. Da, imi suna cunoscut totul. Si eu am 3 copii, 2 fete (a doua si a treia) si un baiat de 3 ani.
    Cu fetele am o problema, de cand au inceput scoala, sunt cocosate de cat de multe teme primesc. Cea mica imi spune in fiecare seara ca spera ca macar maine doamna sa le dea mai putine teme iar cea mare imi spune in fiecare seara ca nu mai vrea la scoala si nu mai vrea teme.
    Cat il priveste pe cel mic, situatia nu e prea roza nici la el, surorile lui au fost la o gradinita particulara de care am fost incantati insa acum nu ne mai putem permite sa-l ducem si pe el. L-am dus in septembrie la o gradi de stat, Pisicile aristocrate, nu mi-au placut deloc educatoarele, una dintre ele parea o bucatareasa convinsa iar cealalta vorbea cu „fata” si nu-i scotea afara ca erau prea multi, prea mici si nu cunosteau regulile. L-am mutat la o alta gradi de stat, am primit si aici un pomelnic cu tot ceea ce trebuie sa aduc lunar (gen: hartie higenica, servetele umede, domestos, dero…etc), educatoarele par mai ok un pic, mai tinere, insa ma enerveaza maxim ca-i pune sa stea cu mainile la spate. Si la noi aceeasi problema cu apa, cu mancarea, cu scaunele de pe care au cazut ca sunt de plastic si se dau usor peste spate… eu incerc sa sper ca poate la anul ne-o fi mai bine si l-om putea duce la alta gradinita. Sau poate imi poate recomanda cineva o gradinita cat de cat ok in zona Gara, Calea Plevnei, Cotroceni sau Unirea, Budapesta, Rond Cosbuc la un pret cat de cat decent de maxim 1200 lei.

    Reply
    • Rox, Incearca gradinita Smiley, mie mi-au placut educatoarele. E langa maternitatea Giulesti, pe strada Gabriel Cioran.

      Reply
  9. Si eu sunt in aceasi situatie. Probabil ca o sa ma indrept spre alternativa waldorf insa nu stiu daca o sa o pot sustine si la scoala, liceu. Ma gandesc: in loc sa ne chinuim fiecare sa „educam” educatoarele de la diverse gradinite, nu mai bine ne unim si incercam sa „educam” putin sistemul? Gradinitele de stat au un obicei din a avea numai reguli, drepturi fara sa isi asume vreo obligatie (spre deosebire de cele particulare unde semnezi un contract cu drepturi si obligatii de ambele parti). Ce ar fi daca ne-am duce noi parintii la gradinitele de stat cu o foaie de cerinte (sa nu existe pedepse, sa fim sunati daca copii plang, sa le fie luate in serios suferintele, sa nu participe la serbari daca nu vor etc.) in schimbul faptului ca platim diverse contributii lunare, respectam regulamentul de dus/luat copii numai la ore fixe, platim „optionale” obligatorii etc.

    Reply
  10. Foarte trist si ingrijorator ceea ce citesc/ aud/ aflu. Din fericire pentru noi, locuim in Germania unde sistemul este cu totul diferit, insa tocmai saptamana trecuta imi povestea mama mea despre un copil de care se ocupa ea si care este in grupa pregatitoare (in cadrul gradinitei). In afara faptului ca aproape in fiecare zi afla ca baiatul a fost pedepsit (asta de la alte mamici carora le povestesc copiii acasa), intr-una din zile o opreste educatoarea, care este in primul an de predare si ii spune mamei mele ca este ff dezamagita de Dragos (numele baiatului) pentru ca nu a despratit corect in silabe….apoi la cateva zile o cheama sa-i arate ca A DEPASIT LIMITELE CHENARELOR CARE TREBUIAU COLORATE!!! si ca a patat caietul, moment in care mama l-a intrebat cum a patat caietul iar el a zis ca a plans si i-a curs o lacrima pe caiet…..dupa care se uita la mama mea si o intreaba: „te-am dezamagit, nu?”. Parintii copilului au mers de nenumarate ori la gradinita dar se pare ca degeaba….ei sunt pedepsiti in continuare si invatati sa nu parasca acasa pt ca este ffff urat. Nu a mai primit remarci dar probabil ca educatoarea a incetat sa-i mai dea atentie, nu ca si-a schimbat stilul. Cel mai grav mi se pare ca educatoarea abia anul trecut a terminat faculatatea si este primul ei an de predare!!!!!!!!!!!!!!!

    Reply
    • Deci mor cu cand aud de asta cu depasitul chenarelor. omoara orice strop de imaginatie si creativitate :(

      Reply
  11. Vai, ce urat sistem. Si nu vreau sa pomenesc ca eu ca sa sustin educatia si sistemul, speram ca voi schimba lucruri, voi face si voi drege. Dupa experienta cu gradinita de stat in care parintii mi se plangeau ca ai lor copiii nu au reguli, ca nu ii disciplinez, ca ai lor copiii „raspund” … am renuntat de a fi educator la stat. Asa m-am indreptat spre particular. Nu spun ca e usor sa fii educator. E al naibii de greu, mai ales cand esti singura intr-o asa zisa „echipa” … dar nu imi amintesc sa fi pedepsit copiii cu scaune, cu amenintari. Apelam la tabloul cu fete vesele, triste. Ii rugam sa stea pe scaun frumos si daca ei considera ca ile place ce fac impreuna cu ceilalti copii poate veni sa ia parte la activitate. Aveam o grupa mica cu copii mici pe care nu i am obligat nicio secunda ca la serbare sa si faca rolurile, desi erau impecabili la repetitii. Dar am simtit si am inteles prezenta si presiunea parintilor. Am iubit copiii de acolo mai mult decat pe toti copiii cu care am interactionat si ma doare sufletul cand acum ma suna parintii si imi spun cum sunt pedepsiti copiii mei. Si ma doare, si ma revolt, dar domnisoara noua crede ca e ok sa rada copiii de unul care plange, de unul care nu poate. Aveam copii cu pampers si niciodata nu i-am spus sa faca pipi ptr ca e mare. Ci treptat am renuntat la pampers cu rabdare si mult chin ptr noua adaptare si cu multi pantaloni schimbati. Si nu am strambat din nas ca ii schimbam desi eu eram educatoarea. Nu aveam aere din astea, incercam sa „defavorizez” o zona de confort, pampersul, intr-un mod bland care sa nu survina cu vreo absenta. Ufff, mi-e foarte dor de gradinita! :)
    Ma gandeam la un moment dat la o modalitate de homeschool pt a face copiii fericiti si in acelasi timp a aiba si partea de socializare si cunostite conforme cu programa scolara, dar din pacate nu am resurse necesare si nici spatiu.

    Va doresc drum lin si poate cumva o experienta mai placuta pentru David. Eu am tinut atat de mult la imaginea mea in mintea copiilor. Adica ei sa ma asocieze cu ceva bun si drag … incat acum ma suna sa vada ce fac :)

    Reply
  12. Buna, din pacate, nici in alte sisteme nu este totul roz. Ma refer la gradinitele private si la cele din strainatate (eu vazand ambele situatii). Inainte sa-l inscriu pe cel mic, am vizitat cel putin 5 gradinite private pe criteriul zonei. dezamagire totala. cautam, in primiul rand, mancare buna si curatenie. Am gasit pana la urma si acolo l-am lasat. Cel mare, a facut gradinita in Franta. majoritatea mamicilor din Romania, nu si-ar fi lasat copiii mai mult de doua zile acolo. Am mers pe principiul ce nu te omoara, te intareste. N-au treaba cu socializarea, cu plansetele (astea se fac la cresa). La 3 ani, in grupa mica, il aduci in clasa, stai 10 minute, l-ai lasat la o masuta rotunda si ai plecat, il iei la ora 15 (parca). Aduci de acasa o perna si o patura pe care le primesti la spalat la inceputul vacantei (la ei se fac 7 saptamani de scoala si 2 de vacanata). Paturi, ba pardon, niste saltele sau, cel mult, niste paturi de campanie, adaptate care arata mai mult ca niste targi de spital. In rest, fise, pictura, cantecele, masa (care vrea, care nu, or merge acasa la pranza sa manance, or ramane nemancat, nu sta nimeni sa ii roage prea mult – se merge pe ideea ca un copil nu se lasa nicioadata sa moara de foame- asta am auzit timp de 7 ani despre altii ca al meu n-are problema asta). Cam asta cu gradinita in Franta. Parerea mea este ca mai conteaza foarte mult si cum priveste parintele situatia, cum o prezinta copilului, cum si ce aude copilul din opiniile parintelui sau si ce vede copilul din expresiile parintelui. Din pacate, nu o sa putem sa stam tot timpul in spatele lor. Niciodata un sistem oricat de bine pus la punct ar fi (ceea ce nu este cazul) nu o sa multumeasca pe toata lumea. Sunt parinti mai relaxati care accepta multe si care au pretentii putine or pentru ca nu-i intereseaza prea tare or pentru ca vor sa isi lase copiii sa se descurce si sa ia contact cu cat mai multe situatii. Uimitor a fost sa vad ca si copiii acestora sunt la fel de relaxati si nu sunt afectati psihologic de acte ale educatorilor gen scaunul pedepsei. Au facut „ceva” si-au luat pedeapsa si s-au intors la locul lor. Eu as prefera un scaun al pedepsei in clasa, decat datul afata si copilul singur pe hol (tot in franta s-a intamplat un accident urat din cauza asta). Bineinteles ca ar fi si mai bine sa nu existe pedepse. Din pacate, in sistemul public, avem o reala problema cu dotarile. Cred ca foarte multe scoli ar trebui rase din temelii si construite altele.

    Reply
  13. Fetelor, ceea ce scrieti voi, ingrijorarile voastre, teama de traume ale copilariei leagate de „scaunul rusinii” si altele asemenea… eu cred ca cititi prea multe carti, ale prea multor psihologi, care mai de care.
    Din pacate, modelul suedez spre care tindem s-a dovedit a fi unul gresit, rata sinuciderilor in randul tinerilor dezorientati a crescut, este un esec despre care nu se vorbeste, spre care tindem asimptotic.
    Nu cred in teoria conspiratiei, dar… lasati copiii sa mai traiasca, sa rada si sa planga atunci cand simt nevoia, fara paza voastra permanenta.
    Urmariti-i di umbra, dar dati-le libertatea si bucurie de a trai. Viata nu e chiar asa de inspaimantatoare cum vi se pare.
    Lucrez cu copiii mici de mult timp, am facultati si studii doctorale si trei copii ai mei pe care i-am crescut liberi… Mi se cer adesea sfaturi, deoarece rezultatele educatiei pe care le-am dat-o se vad acum, cand au terminat facultatile ca sefi de promotie. N-o luati ca pe o lauda, cine ma cunoaste stie ca nu e cazul, dar incerc sa va conving ca acest model devenit european este unul complet eronat, rezultatele se vor vedea. Daca nu ne trezim.

    Reply
    • pai cine a spus ca nu ii lasam sa planga? :)

      modelul suedez, asa cum i se mai spune a fost de multe ori incurcat cu permisivitatea. inclusiv, sau poate mai ales in suedia. Permisivitatea care este o alta extrem si in final duce la acelasi rezultat ca si modelul autoritar. sunt doua laturi cu acelasi grad de nocivitate, ba chiar as zice ca modelul permisiv lasa rani mai adanci, fiindca mesajul receptionat de copil este acela al indiferentei parintelui si al invizibilitatii. De aici si nevoia de a face gesturi din ce in ce mai dramatice, a se vedea cresterea ratei sinuciderilor, dupa cum ziceai si tu.

      Eu nu incerc nici sa ii cocolosesc, incerc sa pastrez un echilibru, sa am grija de ei asa cum zici si tu, „din umbra”, lasandu-i sa se ajoace, sa exploreze, sa testeze. e poate cel mai bun lucru pe care il pot face pentru ei.

      Reply
  14. Buna Bogdana

    imi poti spune, te rog, care sunt cele doua institutii (gradinita si scoala)despre care ai scris si care ai spus ca sunt in cotroceni?
    am o fetita de 3 ani care va incepe gradinita de stat in zona cotroceni.
    multumesc!

    Reply
    • Buna Ramona,

      David a fost pentru putina vreme la gradinita din curtea scolii numarul 150. L-am retras, de fapt pur si simplu nu a mai vrut sa intre in clasa dupa cateva luni in care lucrurile au evoluat intr-un mod deloc ok.

      Reply

Submit a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *