Cine pune presiune pe mame?

Cine pune presiune pe mame?

Nu am mai scris de mult o postare pe tema alaptarii, oarecum normal si firesc, fiindca noi am incheiat acest capitol, si avem acum alte provocari, alte prioritati, alte motive sa ne agitam. Cu toate astea copiii mei mai revin din cand in cand asupra amintirilor din perioada alaptarii, imi pun intrebari, ce, cum, cat, vorbesc despre asta, motiv pentru mine sa cad de fiecare data in butoiul cu nostalgie.

Mi-a revenit interesul pentru subiectul acesta arzator azi, cand am vazut un mesaj al unei mame pe Facebook, mesaj pe care il voi reda integral mai jos (textul ii apartine Ralucai Alexandru):

„Cine pune totusi presiune pe mame? Serios acuma! Hai sa-ti spun ce presiune am simtit eu: inainte sa nasc cunosteam DOAR 2 femei care au alaptat cate 1 an – plus mama mea, care m-a alaptat pe mine 9 luni (la 9 luni a facut o mastita de la alaptatul cu program, si m-a intarcat). Peste tot am auzit sute de femei afirmand: „nu am avut lapte deloc”, „nu aveam lapte bun”, etc etc. 

Chiar imi era teama ca nu voi avea lapte, asta era realitatea mea – ca alaptarea e ca o minune, toti vorbesc despre ea, dar nimeni n-a vazut-o. Eram ferm convinsa de asemenea ca un copil trebuie alaptat 1 an, cand am auzit de 3 ani am ramas socata, pur si simplu nu auzisem niciodata asa ceva! (asa dezinformata eram) Cand eram gravida am fost intrebata ironic: „dar tu nu stii ca s-a inventat LP?” sau „Imi pare rau pt voi.. noi NE PERMITEM sa-i dam biberon lui bebe”. 

M-am apucat sa citesc despre alaptare la 7 luni, si am citit pana am nascut, si dupa, si acum mai citesc – daca spun cuiva asta, rade si cu fundul de mine… Toate gravidele cu care vorbeam despre asta, zambeau si isi trageau coate. Serios. Ca si cum as fi proasta… La maternitate la Giulesti, am facut un curs de puericultura, si asistenta neonatolog care trebuia sa ne explice cum e cu alaptarea a spus f clar, in afta a vreo 13 cupluri: „Dupa ce alaptati, dati supliment de LP” (jur!). 

La nastere: asistenta neonatolog deranjata de mamele disperate ca le dorm bebeii satui fix in intervalul de alaptare spune: „Care laptele vostru? Ca daca n-am fi noi sa le dam biberon ar muri copiii de foame, ca voi n-aveti lapte” (pe 3-5 dec 2011). Medicul meu ginecolog, care e o femeie f faina, si un bun profesionist specializat pe infertilitate, m-a intrebat surprinsa la 3 luni: „Cum, tu INCA alaptezi? Dar mai ai lapte?” Vecina mea, pe la 2,5 luni m-a intrebat: „si, cand ii bagi orez, marut?… pai cum, ca la 3 luni laptele e apa de ploaie, nu creste copilul, are nevoie de mancare!!!” Plus alte ZECI de persoane care imi spun SAPTAMANAL ca ii dau inutil lapte copilului ca nu mai are nici o valoare dupa 3 luni/6luni/1 an. 

Toata lumea imi spune asta si se uita la mine ca si cum as fi mai natanga, mai inapoiata, mai de la tara: femei tinere, sau mai in varsta, mosi pe strada, stomatoloaga sotului meu, vanzatoarea de la colt, fata de la schimbul valutar… Mama, cata ironie am inghitit, imi vine sa umblu cu diplome si biblioteci dupa mine, cu CV, sau orice, numai ca sa fiu luata in serios, ca stiu ce fac, in timp ce ei, ceilalti, vorbesc doar din basme si raspandesc numai prostii! 

Acest loc, pe facebook, plus alte vreo 2 asemanatoare, sunt SINGURELE locuri in care eu ma integrez cu practica alaptarii! Sa-ti mai zic ce primea sor-mea, care locuieste in provincie: nu a existat intalnire la pediatru la care sa n-o certe ca nu da supliment la copil, ca are sanii cat nucile, si n-are de unde sa produca lapte; doctorita a pus-o sa-si ridice tricoul si au ras de ea asistentele… dupa care s-au enervat si au facut-o inconstienta… tot asa. In conditiile in care copilul ei crestea perfect. 

Citeam in diverse discutii pe forumuri: „daca iti scoti tata in parc, inseamna ca e ok sa ne pisam toti in public” sau „pun pariu ca mamele astea descreierate care alapteaza pana la 3-4 ani sunt mame de baieti si sunt obsedate de copiii lor! Sunt bolnave si ar trebui internate” sau „alaptarea este un act atat de intim… cum pot unele sa o faca oriunde oricum?” sau „NU mi se pare normal sa alaptezi in parc, pt ca acolo sunt copii care ar putea vedea” 

Si tot asa, pot scrie romane despre adevarata presiune din Romania! Cat despre mamele care dau LP si se simt presate – eu chiar am fost vesnic mega-delicata in prezenta acelor femei despre care stiu ca regretau sau ca e un punct nevralgic. Pe de alta parte am fost indemnata (gratuit) de vreo 4 mame din cercul de cunostinte sa-i bag LP seara, ca doarme mai mult noaptea (desi nu ma plansesem niciodata, intrucat noi dormim toata noaptea, de la nastere, si nu solicitasem nici un ajutor). 

Dar, pana la urma, ce ar trebui – sa nu mai spuna nimeni nimic, de frica sa nu rascolim sentimentele altor mame? Sa nu spunem date concrete si reale, sa nu corectezi o informatie gresita, doar ca pt unii doare? Deci, intr-o tara in care doar cativa copii sunt alaptati ca la carte, eu zic ca presiunea e in alta parte. Vorbim de o reala politica nationala. Si tot tamtam-ul din jurul alaptarii e nefiresc, pt ca nefireasca e situatia in sine. Sa uitam de „razboiul” impotriva alaptarii care se duce de vreo 40 de ani in Romania.

Nu stiu daca as mai putea adauga ceva. A surprins atat de fidel realitatea de zi cu zi incat orice alt cuvant este de prisos.

Compendiul meu despre alaptare il aveti aici. Stiu sigur ca este o sursa de inspiratie. Mi s-a confirmat asta de nenumarate ori de-a lungul timpului.

19 Comments

  1. Bogdana, articolul vine ca o manusa peste experienta mea recenta. Sunt la al doilea copil, am alaptat-o si pe prima care a crescut extraordinar de bine9la 6 luni vreo 10 kg). Acum 4 ani nu am simtit presiune, sau eram prea stresata cu altele si nu am bagat de seama, dar acum…la maternitate am primit indicatii sa ii dau completare(serios??? mie imi curg sanii p-aici la o zi de la operatie si voi vreti sa ii dau LP), cand alaptez prin parc se uita taticii de zici ca nu au vazut tate in viata lor…spatiul de alaptat de la Regina Maria Baneasa e o camera minuscula si intunecoasa cu un scaun incomod….Toate se aduna parca pentru a ne spune d-asta sunteti pe ultimul loc in EU la alaptat. Eu o sa perseverez, bebelina 2 are deja 4.500 la 2 sapt jumate, adica a luat 1 kg…ce incurajare mai buna imi trebuie?

    Reply
    • Este intr-adevar cea mai buna incurajare de care poti avea :) si mereu asculta-ti vocea interioara si instinctele, ele stiu mai bine, infinit mai bine decat vocile din jur!

      Reply
  2. Ce noroc am avut ca in jurul meu toti au sustinut alaptarea!!! Nu ma gandeam ca mai exista astfel de „medii” si astfel de pareri!!!
    Felicitari, Bogdana, pentru munca de constientizare depusa!

    Reply
    • Well, exista, sunt o realitate. iar tu ai fost o norocoasa, iti spun sincer! O mai tii minte pe doamna de la intalnirea de la Ploiesti care mi-a spus ca si-a facut un biblioraft acasa cu postarile mele si le-a dat la citit mamei si soacrei ei? Well, cam acolo suntem… Cazuri ca al tau, si chiar si al meu, desi si eu mi-am avut partea de discutii pe tema „dar cat ai de gand sa ii mai dai” in casa, sunt rare… Din pacate

      Reply
  3. sunt socata. m-a ferit dumnezeu sa aud astfel de comentarii. am alaptat baietelul 11 luni, cand a renuntat din senin singur si acum alaptez integral fetita (4 luni) nu apa, nu ceai, nu LP, nu marut sau orez. Cata ignoranta si cata rautate gratuita…cat de socant merg mana in mana…sa ne fereasca dumnezeu de prostii bine intentionati!

    Reply
    • Amin, Andreea :) si bravo tie, tine-o tot asa, ca e bine :)

      Reply
  4. Eu inca alaptez, Andrei are 1 an si 11 luni…ii dau si supliment de lapte praf, pentru ca imi cere singur („mama…tzetze goala, bea apte”)…probabil nu mai este cantitativ de ajuns. Dar tot u incetez sa ii dau!
    Eu nu prea m-am lovit de rautati, ci doar de mirare: „cum, tu inca il mai alaptezi?? Dar mai e bun laptele?!?”…WTF?
    Iar despre alaptatul in locurile publice: nu m-am sfiit niciodata si nici nu m-a interesat daca se uita cineva sau nu! Plus ca sunt genul care nu da doi bani pe gura lumii… :)
    Dar da, uneori parca inoti impotriva curentului, pentru ca nimeni nu iti ofera informatii despre alaptat, asa cum ar trebui.

    PS: eu te-am descoperit dupa ce a trecut episodul macabru cu „furia laptelui”…dar oricum ai fost de ajutor, pentru ca am inteles ca nu-s nebuna de legat! :)))

    Reply
  5. Da, da, le-am auzit si eu. Nu pe toate, nu chiar in aceeasi forma, dar in 4 ani de alaptare am adunat multe.

    Reply
    • :) 4 ani si 8 luni. poate cei mai frumosi!

      Reply
  6. Experienta mea a fost taman invers: am fost incurajata de mama si am reusit, datorita ei, sa incep alaptarea fetitei mele cam la 2 zile dupa ce ne-am intors din maternitate, am fost incurajata sa alaptez cat mai mult de ginecoloaga cand mergeam la controale („nici nu stiti, doamna, ce bine urias va faceti, nu mai vorbesc de binele copilului”), am fost sprijinta de sot, incurajata chiar si de un vecin curios, cand deja fetita avea in jur de 1 an („doamna, am citit eu ca daca alaptati copilul il feriti de leucemie”), de pediatra, care urmarea cresterea in greutate si chiar daca fetita a fost mereu putin sub medie la greutate, nu mi-a recomandat supliment de LP. Cred ca am avut noroc.

    Reply
    • Ce frumos! Bravo! Si cu media la greutate, important e sa urmeze o curba care sa fie oarecumva paralela cu curba mediei. Altfel innebunesc cand aud de medie si de cat ar trebui sa aiba un copil la x luni, de parca toti copiii sunt la fel si se dezvolta la fel… In rest, noi sa fim sanatosi si copiii nostri asijderea :)

      Reply
  7. cat de bine a surpins Raluca realitatea privitoare la alaptare.
    la 2 ani si 4 luni ai copilului nu ma mai intreaba nimeni daca alaptez, dar sunt foarte multi socati in momentul in care se intampla sa ceara copilul lapte fix atunci :D
    medicul de familie al copilului ma intreaba de fiecare data: „mai aveti lapte?” si de fiecare data ii explic cum e cu cererea si oferta. cel mai mult ma deranjeaza cand aud replici de genul: „ce bine ca (mai) ai lapte, eu nu am avut” sau „oricum nu mai este bun laptele”. de parca am castigat la Loto laptele asta sau de parca la 6 luni/1 an/1ani laptele se strica, dar copilul fraier il cere in continuare.
    oricum, intalnirile LLL la care am mers din luna a treia de sarcina m-au ajutat enorm, plus blogul tau si al altor fete care au sustinut atat de frumos alaptarea. asa ca multumesc frumos ca ati rupt din timpul vostru si ati scris despre experienta alaptarii.
    singura incurajarea permanenta a venit din partea sotului, pana si parintii au inceput sa se intrebe la un moemnt dat pana cand ii mai dau. replica mea: pana cand n-o sa mai vrea nu este mereu pe placul lor :)

    Reply
    • :) foarte frumos! si da, intalnire Roxanei sunt sfinte!

      Reply
  8. M-am enervat citind articolul, m-am enervat in avans pentru ca stiu ca ma asteapta aceleasi replici, le-am simtit de parca mi-au fost adresate mie. Sunt insarcinata in luna a 5-a si imi doresc foarte mult sa-mi alaptez baietelul, sper ca va fi bine, colostru am de pe acum. Toata lumea din familia mea spune ca nu a avut lapte, mama a zis ca i s-a terminat laptele la 3 saptamani cand m-a alaptat pe mine ( si pana atunci avea mult de-i curgea pe jos, nu inteleg cum se termina asa brusc).. matusa a zis ca bebe sugea mai ca non stop si nu a luat in greutate deloc timp de o luna, de acolo a bagat laptele praf… asa ca nu mai stiu ce sa cred. Cert e cand am nascut-o pe fetita mea (la 31 de saptamani, fara viata) imediat au inceput sa-mi curga sanii, efectiv mi se prelingea colostrul pe burta, dar am luat pastile de oprire a lactatiei, deci sper ca si de data asta va fi asa mult colostru, apoi lapte.

    Reply
    • Imi pare rau, important este tu sa fii extrem de sigura pe ceea ce stie corpul tau sa faca, pe ceea ce este el programat de la natura sa faca. Sa ai incredere in el. Iar celor din jurul tau sa le spui ca iti va fi mult mai usor daca ar fi langa tine sa te sustina pur si simplu, fara a mai pune raul inainte. Iti tin pumnii, sa ai o nastere frumoasa si un bebelus sanatos! <3

      Reply
    • multumesc frumos!

      Reply
  9. 3 ani si 5 luni. de la 1 an si 8 luni la cresa iar eu la servici. continuam pana cand va renunta. important e sa vrei si sa ignori tot „poporul”.
    deci, alaptare placuta!

    Reply

Submit a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*