Nu am mai scris de mult o postare pe tema alaptarii, oarecum normal si firesc, fiindca noi am incheiat acest capitol, si avem acum alte provocari, alte prioritati, alte motive sa ne agitam. Cu toate astea copiii mei mai revin din cand in cand asupra amintirilor din perioada alaptarii, imi pun intrebari, ce, cum, cat, vorbesc despre asta, motiv pentru mine sa cad de fiecare data in butoiul cu nostalgie.

Mi-a revenit interesul pentru subiectul acesta arzator azi, cand am vazut un mesaj al unei mame pe Facebook, mesaj pe care il voi reda integral mai jos (textul ii apartine Ralucai Alexandru):

„Cine pune totusi presiune pe mame? Serios acuma! Hai sa-ti spun ce presiune am simtit eu: inainte sa nasc cunosteam DOAR 2 femei care au alaptat cate 1 an – plus mama mea, care m-a alaptat pe mine 9 luni (la 9 luni a facut o mastita de la alaptatul cu program, si m-a intarcat). Peste tot am auzit sute de femei afirmand: „nu am avut lapte deloc”, „nu aveam lapte bun”, etc etc. 

Chiar imi era teama ca nu voi avea lapte, asta era realitatea mea – ca alaptarea e ca o minune, toti vorbesc despre ea, dar nimeni n-a vazut-o. Eram ferm convinsa de asemenea ca un copil trebuie alaptat 1 an, cand am auzit de 3 ani am ramas socata, pur si simplu nu auzisem niciodata asa ceva! (asa dezinformata eram) Cand eram gravida am fost intrebata ironic: „dar tu nu stii ca s-a inventat LP?” sau „Imi pare rau pt voi.. noi NE PERMITEM sa-i dam biberon lui bebe”. 

M-am apucat sa citesc despre alaptare la 7 luni, si am citit pana am nascut, si dupa, si acum mai citesc – daca spun cuiva asta, rade si cu fundul de mine… Toate gravidele cu care vorbeam despre asta, zambeau si isi trageau coate. Serios. Ca si cum as fi proasta… La maternitate la Giulesti, am facut un curs de puericultura, si asistenta neonatolog care trebuia sa ne explice cum e cu alaptarea a spus f clar, in afta a vreo 13 cupluri: „Dupa ce alaptati, dati supliment de LP” (jur!). 

La nastere: asistenta neonatolog deranjata de mamele disperate ca le dorm bebeii satui fix in intervalul de alaptare spune: „Care laptele vostru? Ca daca n-am fi noi sa le dam biberon ar muri copiii de foame, ca voi n-aveti lapte” (pe 3-5 dec 2011). Medicul meu ginecolog, care e o femeie f faina, si un bun profesionist specializat pe infertilitate, m-a intrebat surprinsa la 3 luni: „Cum, tu INCA alaptezi? Dar mai ai lapte?” Vecina mea, pe la 2,5 luni m-a intrebat: „si, cand ii bagi orez, marut?… pai cum, ca la 3 luni laptele e apa de ploaie, nu creste copilul, are nevoie de mancare!!!” Plus alte ZECI de persoane care imi spun SAPTAMANAL ca ii dau inutil lapte copilului ca nu mai are nici o valoare dupa 3 luni/6luni/1 an. 

Toata lumea imi spune asta si se uita la mine ca si cum as fi mai natanga, mai inapoiata, mai de la tara: femei tinere, sau mai in varsta, mosi pe strada, stomatoloaga sotului meu, vanzatoarea de la colt, fata de la schimbul valutar… Mama, cata ironie am inghitit, imi vine sa umblu cu diplome si biblioteci dupa mine, cu CV, sau orice, numai ca sa fiu luata in serios, ca stiu ce fac, in timp ce ei, ceilalti, vorbesc doar din basme si raspandesc numai prostii! 

Acest loc, pe facebook, plus alte vreo 2 asemanatoare, sunt SINGURELE locuri in care eu ma integrez cu practica alaptarii! Sa-ti mai zic ce primea sor-mea, care locuieste in provincie: nu a existat intalnire la pediatru la care sa n-o certe ca nu da supliment la copil, ca are sanii cat nucile, si n-are de unde sa produca lapte; doctorita a pus-o sa-si ridice tricoul si au ras de ea asistentele… dupa care s-au enervat si au facut-o inconstienta… tot asa. In conditiile in care copilul ei crestea perfect. 

Citeam in diverse discutii pe forumuri: „daca iti scoti tata in parc, inseamna ca e ok sa ne pisam toti in public” sau „pun pariu ca mamele astea descreierate care alapteaza pana la 3-4 ani sunt mame de baieti si sunt obsedate de copiii lor! Sunt bolnave si ar trebui internate” sau „alaptarea este un act atat de intim… cum pot unele sa o faca oriunde oricum?” sau „NU mi se pare normal sa alaptezi in parc, pt ca acolo sunt copii care ar putea vedea” 

Si tot asa, pot scrie romane despre adevarata presiune din Romania! Cat despre mamele care dau LP si se simt presate – eu chiar am fost vesnic mega-delicata in prezenta acelor femei despre care stiu ca regretau sau ca e un punct nevralgic. Pe de alta parte am fost indemnata (gratuit) de vreo 4 mame din cercul de cunostinte sa-i bag LP seara, ca doarme mai mult noaptea (desi nu ma plansesem niciodata, intrucat noi dormim toata noaptea, de la nastere, si nu solicitasem nici un ajutor). 

Dar, pana la urma, ce ar trebui – sa nu mai spuna nimeni nimic, de frica sa nu rascolim sentimentele altor mame? Sa nu spunem date concrete si reale, sa nu corectezi o informatie gresita, doar ca pt unii doare? Deci, intr-o tara in care doar cativa copii sunt alaptati ca la carte, eu zic ca presiunea e in alta parte. Vorbim de o reala politica nationala. Si tot tamtam-ul din jurul alaptarii e nefiresc, pt ca nefireasca e situatia in sine. Sa uitam de „razboiul” impotriva alaptarii care se duce de vreo 40 de ani in Romania.

Nu stiu daca as mai putea adauga ceva. A surprins atat de fidel realitatea de zi cu zi incat orice alt cuvant este de prisos.

Compendiul meu despre alaptare il aveti aici. Stiu sigur ca este o sursa de inspiratie. Mi s-a confirmat asta de nenumarate ori de-a lungul timpului.