Pe Urania o gasesti foarte greu. Azi, in timp ce scriu, tine cel de-al 15-lea workshop pentru parinti din acest an, de data asta in Bucuresti, fiindca altfel, a strabatut aproape toata tara. Si nu are de gand sa se opreasca aici. Ceea ce e bine. E un semn ca din ce in ce mai multi parinti vor sa se informeze, sa invete, sa afle mai multe despre cum pot sa creasca si ei impreuna cu copiii lor.
Dincolo de aceste workshopuri, Urania a mai pregatit o serie de conferinte, cu o durata mai scurta, iar ultima dintre ele (pentru 2013) se va tine pe 4 decembrie, incepand cu 18:30 la Capital Plaza, si va avea tema: „Copilul tau nu te asculta? Invata cum si ce sa-i ceri!”. Am rugat-o sa imi spuna mai exact care este treaba cu aceasta conferinta:
Tocmai am încheiat o serie de conferințe despre “Cum să-i crești stima de sine” , în București și în țară, în parteneriat cu Lumea lui Momo, parte dintr-un concept de educatie parentala, “Vreau sa cresc, să te pot crește”. Seria de conferințe va continua – și nu intenționez să mă opresc prea curând :), fiindcă răspunsul și prezența numeroasă a părinților mă ajută să-mi duc mai departe intenția: generații de viitori adulți responsabili cu ei înșiși și cu ceilalți, cu stimă de sine ridicată, satisfăcuți cu alegerile pe care le fac, cu valori și convingeri sănătoase.Sutele de părinți pe care i-am întâlnit, au avut, în marea lor majoritate, o mare confuzie despre ce este stima de sine și cum se dezvoltă ea. Are cel care trece pe roșu stima de sine prea ridicată? Cel care calcă peste cadavre, pentru a obține ceea ce vrea, este tot premiant la stima de sine? Dar oare personajele care doresc să iasă în evidență cu orice preț nu tocmai datorită acestei încrederi exacerbate în propria persoană? Copilul care mereu vrea să fie primul și luptă pentru note mari, nu trebuie, de fapt, încurajat?Ei bine, stima de sine nu are nimic de-a face cu zgomotul produs de cineva, nici cu competitivitatea bine conturată, și nici cu tupeul aceluia care depășește o coloană întreagă de mașini, alergând pe linia de tramvai, de cele mai multe ori, pe contrasens. Premianții și copiii “foarte inteligenți” – recunoscuți ca atare de toată lumea, nu scorează neapărat bine la încrederea în ei înșiși. Nici măcar oamenii de succes, care au deja tot ceea ce oricine și-ar dori. Stima de sine are legătură cu sentimentele noastre despre noi înșine, despre cât de valoroși ne considerăm, ca indivizi, cu alegerile pe care le facem pentru noi, cu sentimentul creșterii continue versus bifarea de obiective și premii, într-o competitivitate cu oricine din jurul nostru. Atunci când vedeți în ceilalți nevoia constantă de confirmare a valorii lor din exterior, să fiți siguri că acea persoană nu scorează sus la stima de sine.Oamenii care au încredere în ei sunt puțini, sunt rari. Sunt aceia care devin modele pentru ceilalți, sunt cei care nu se conformează, sunt așa zișii rebeli ai clasei, mai apoi ciudații școlii, oamenii altfel care reinventează metode, căi de comunicare, afaceri, care nu merg cu turma și, de cele mai multe ori, sunt incomozi. Și sunt altfel nu pentru că fac din asta un scop, ci pentru că nu simt nevoia de confirmare a majorității. Se înconjoară de oameni de la care au ce învăța, nu pe care să-i domine. Sunt aceia care manifestă respect pentru ceilalți, fie ei oameni, animale, sau plante. Care sunt mai mult pe dinăuntru, decât pe dinafară, preferând să își cumpere hrană sănătoasă, decât haine scumpe, dacă nu și le permit pe amandouă. Sunt acei oameni care cred în efort, în construcții pe termen lung, în relații autentice, care știu să-și asume atât greșelile, cât și succesele, pentru că își asumă cine sunt. Sunt adevărații profesioniști în orice domeniu, pentru că au convingerea lucrului bine făcut, fără control exterior, fără nevoia de laudele celorlalți. Care au curajul să ia decizii drastice și autodisciplina de a-și urma calea, indiferent câte piedici primesc din exterior.Și primesc. Multe! Sunt acei oameni care oferă cel puțin la fel de mult pe cât primesc și care se concentrează pe ceea ce pot face, nu pe ceea ce nu pot face. Care nu-i judecă pe ceilalți, ci îi iau așa cum sunt, care descurajează bârfele și nu se uită la reality show-uri, fiindcă mai au câteva cărți care-i așteaptă.Astfel că, dacă aveți un copil altfel, nu încercați să-l împingeți la loc în mulțime, pe principiul “toată lumea face așa”. Încurajați-l să-și exprime autenticitatea și să-și atingă potențialul maxim, orice și-ar dori să facă. Lăudați efortul, nu reușita, și concentrați-vă pe îmbunătățire, nu pe “coroniță”. Oferiți-i șansa să-și asume responsabilități, pe care să le ducă singur până la capăt. Lăsați-l să învețe din propriile greșeli, abținându-vă să-l salvați, de fiecare dată. Iubiți-l necondiționat, chiar și când face alegeri cu care nu sunteți de acord. E mult mai greu să crești un copil așa, e adevărat, pentru că nu va fi un copil docil, va pune întrebări, va incomoda mulți profesori și veți fi chemați la școală, pentru că a fost impertinent, și a pus sub semnul întrebării, în fața clasei, spusele unui profesor. Va citi ce vrea el, nu neapărat ce “trebuie”. Va întreba mereu“de ce”, chiar mult după ce vărsta lui „de ce” va fi trecut. Bucurați-vă! Stima de sine începe cu refuzul de a te conforma autorității impuse. Și noi, părinții, suntem prima autoritate cu care simt nevoia să se lupte. De aceea, forța nu este o soluție.
Revin in zilele ce vor urma si cu un interviu mai detaliat, cu niste intrebari mai incomode si raspunsuri pe masura.
Pana atunci, daca doriti sa va inscrieti, aveti toate detaliile pe Lumea lui Momo. Pretul unui bilet este de 60 de lei, iar voi cei care ma cititi, daca le veti spune celor de la Lumea lui Momo, cuvintele magice „sunt cititor al blogului Calea Lactee” veti beneficia de un pret special de 55 de lei. Atentie, reducere este valabila doar in cazul achitarii cash la Lumea lui Momo, fiindca pe cealalta varianta de inscriere, prin iabilet.ro, nu exista optiunea de discount din motive tehnice.
