„Bogdana, intelege ca organismul tau a fost spoliat de resurse in ultimii cinci ani” – imi spuse doctorul ridicandu-si ochii din gramada de analize, pe care le studiase in ultimele zece minute intr-o liniste mormantala.

„Exact asta este cuvantul: spoliat. Gandeste-te ca el a lucrat la cote maxime pentru altcineva in toata perioada asta, redirectionand tot ce era mai de valoare catre productia de lapte iar acum se vad efectele. De aceea ai inceput sa te simti rau abia dupa ce ai intarcat copilul”

Si cam asa este. De cand am incheiat cu alaptatul, o epuizare crunta a inceput sa puna stapanire pe mine. Stiti cum arata atletii imediat dupa ce termina cursa? Cand se opresc imediat dupa linia de finish, se apleaca si se sprijina pe genunchi, sau pur si simplu se prabusesc pe jos si incearca sa isi recapete suflarea? Cam asa sunt eu acum.

Si asta in conditiile in care alimentatia mea este echilibrata, fast-food-ul mi-a iesit complet din vocabular de peste trei ani de zile, in conditiile in care am luat aproape in permanenta suplimente de vitamine, in conditiile in care nu fac excese de nici un fel, iar singurul viciu (de care incerc sa scap) este fumatul (si asta este intr-o cantitate ce nu intra in definitia excesului, dar tot vreau sa inchei si capitolul asta). La vreo luna de la intarcarea lui Radu am zis pas si la antrenamentul de la sala. Care antrenament, desi imi era creat pe intarirea musculaturii si nu pe cardio, incepuse sa devina prea mult pentru mine (teoretic, in timp ar trebui sa te obisnuiesti si sa ii cresti gradul de dificultate, la mine s-a intamplat exact invers).

Acum, colac peste pupaza a aparut in peisaj si calculul biliar, care mi-a dat peste cap ultimele trei saptamani, la modul cel mai direct cu putinta, si caruia nu ii pot face altceva decat sa il monitorizez din timp in timp si cam atat.

Am deficit de fier, de calciu, in rest stau bine. Si evident am oboseala asta cronica, ce nu se regaseste musai in niste cifre, dar care este simtita prin fiecare particica a creierului, fiindca incerc in zadar sa imi recuperez puterea de concentrare pe care o aveam candva, in vremuri de mult apuse.

Mi-am propus asadar, sa ma concentrez si mai mult pe mine, si pe bunastarea mea fizica si psihica, nu de alta, dar nu mai sunt in charge doar cu viata mea, ci si in charge cu alte trei vieti, care au nevoie de mine safe and sound. Iar voi, luati aminte, aveti grija mare de voi. Un set de analize de doua ori pe an, cate o ecografie nu au omorat pe nimeni. Ah, si double check doctorul la care mergeti, daca nu aveti o relatie consolidata in timp cu el.