Despre Ana Culcer am scris de multe ori. Este una din acele persoane care iti raman intiparite in memorie, chiar daca nu te-ai intalnit cu ea decat o singura data. A fost doctorita fiicei mele, in perioada ei de bebelusie si datorita ei am reusit sa o alaptez pe Rebecca pana la 11 luni. M-a trecut prin toata perioada dificila de inceput, mi-a dat acea incredere in mine si in organismul meu, fara de care nu cred ca as fi reusit.
Este acel doctor despre care se vorbeste ca umbla cu prematurii in buzunarele halatului. Nu e legenda, e realitate, chiar daca in timp a ajuns sa capete aceasta poveste niste proportii mitologice :). Este sufletul sectiei de neonatologie de la Universitar si tot cu titlu de vorba soptita ajunsa legenda, se spune ca pe sectie, laptele praf este traficat pe sub mana.
Se spune despre ea ca e rece, ca e autoritara, ca uneori nu e empatica. Va pot povesti doua intamplari cu ea din perioada in care Rebecca a fost pacienta ei. Prima a fost cand Rebe avea patru luni, iar eu am ajuns la operatie de urgenta pentru extirparea apendicelui, fiind cu inceput de peritonita (fotografia de mai sus este facuta in ziua de vineri, cand tocmai aflasem ca a doua zi urma sa ma operez, si are o incarcatura emotionala foarte puternica, fiindca atunci mi-a fost pentru prima data teama de ce avea sa se intample cu viata mea). M-am operat intr-o sambata dimineata, la pranz am fost acasa, si pana duminica nu i-am dat deloc san, la insistentele mamei mele, care mi-a zis „cum sa ii dai lapte, cand tu ai facut ditamai anestezia!?!? Vrei sa imbolnavesti copilul? Nu vezi ca laptele tau e verde?” (ceea ce era cam adevarat, avea o consistenta mai mult transparenta, cu nuante verzui). Aveam lapte muls si i-am dat si completare. Doua zile mai tarziu a venit doamna Culcer la noi si mai sa faca atac de apoplexie cand m-a auzit ca nu am alaptat copila aproape doua zile. Mi-a zis mai mult certandu-ma, ca pune copiii la sanul mamelor imediat dupa cezariana, si ca nu exista beneficiu mai mare ca laptele matern, chiar daca femeile cu pricina inca mai au in sange anestezicul. A fost dura, dar mi-am invatat lectia: sa ascult de ea si nu de mama.
A doua intamplare a fost la inceputul lunii iulie, cand Rebecca avea aproape sase luni, iar eu eram daramata dupa un accident al unor prieteni, in care baietelul lor de un an isi pierduse viata. Baietel pe care il avea in grija doamna Culcer. Era la noi acasa la control cand eu am ajuns de la Bagdasar cu vestea si eram incapabila sa mai articulez chiar si un simplu cuvant. Mi-a zis atunci ca de fiecare data cand ii moare un copil, moare o particica din ea. Dar ca in acelasi timp mai are alti zece copii care au nevoie de ea, si ea trebuie sa se concentreze pe ei, pe ce are de facut si ca e obligata sa mearga mai departe. Mi-a tras un dus rece de tot, pe care nu o sa il uit toata viata.
Deci da, poate fi dura, poate unora li se va parea lipsita de empatie. Poate vi se va parea ca e prea aglomerata, ca e prea mare nebunie la ea, ca uneori nu are timp decat cinci minute sa se uite la copilul vostru, insa dincolo de toate acestea, este un doctor fantastic, cum rar gasesti in ziua de azi. Iar eu am toata recunostinta pentru ea, pentru tot suportul pe care l-am avut din partea ei si pentru tot ceea ce m-a invatat, intr-o perioada in care informatiile de buna calitate lipseau aproape cu desavarsire in tara noastra.
Si poate ar trebui sa mergeti macar sa o ascultati vorbind sambata aceasta. Detalii aveti in afisul de mai jos. Nu stiu mai multe informatii despre eveniment, eu am dat ieri peste afis, si am crezut de cuviinta sa il impartasesc cu voi.
Cand am intrat in salon, dupa nastere, ea consulta un bebe…nici nu ma asezasem bine pe pat ca m-a intrebat cum am nascut.I-am spus ca natural si ea mi-a strans mana.:)Am asistat la o scena cand ea certa 2 asistente ca au dat lapte praf unui bebelus; dupa ce a iesit din salon, alea au inceput sa rada.Pacat ca, din comoditate, asistentele dau lapte praf, in loc sa consilieze mamele cum se alapteaza corect.
that’s her… si as vrea sa fie clonata in cateva mii de exemplare…
Am preluat si noi evenimentul aici pe blog, cat si pe pagina e FB
http://evenimente-copii.blogspot.ro/
multumesc!
este un super om….dna dr culcer l-a salvat pe david in urma cu 5 ani, cand nascut prematur la 36 de saptamani, la numai 48 de ore de la nastere, a facut un pneumotorax spontan la plamanul stang….daca dansa nu intervenea rapid, david nu mai era printre noi….
am gasit atata intelegere si incredere in dansa…din cauza problemelor avute de david la nastere, laptele nu-mi venea….asistentele ma chihuiau zi si noapte, apasandu-ma pe sani si tipand la mine ca nu am lapte…dna dr…le-a interzis sa ma m-ai chinuie si sa fiu linistita ca voi avea lapte….si am avut…dupa 5 zile de la nastere…ziua in care dna dr, l-a scos pe david din patutul de la terapie intensiva, cu toate firele prinse de el si mi l-a pus la san a fost cea mai frumoasa zi din viata mea…
multumesc, DNA DR!!!
<3 iti multumesc pentru faptul ca ne-ai povestit experienta ta!
Ar fi extraordinar sa fie mai multi ca ea. Si mie, la o ora dupa ce am nascut cu cezariana mi l-au adus la san, iar doctorita de la neonatologie a zis seara: ” vreau sa ii vad pe toti la san, trec prin fiecare salon, bebelusii trebuie sa suga!”.
Am nascut in Universitar, la 34 saptamani. Nu l-a preluat D-na Culcer pe bebe (era absenta din spital la acel moment), dar am cunsocut-o cand a venit la altcineva din salon. Si l-a consultat si ep al meu. Avea doua zile, mi s-a parut genial si NU m-am speriat deloc cand i-a facut testul ala de motricitate (il stiti? il apuca de maini cumva si-l balangane prin aer:P). Mi-a dat mare incredere in mine,l-am alaptat la 2 zile dupa nastere (desi nascusem prin cezariana si imi cobeau asistentele ca n-o sa am lapte), mi-a dat incredere in ceea ce faceam cu el (acum ma crucesc cand imi amintesc cu cat tupeu si dexteritate il luam in palma si-l spalam la chiuveta…), in instinctele mele!
Mai tarziu, peste cateva luni, ne-a ajutat si ne-a luminat cu boala de reflux a copilului.
Este un mare om, un doctor rar, mi-as dori sa existe mai multi ca D-na Culcer!
Buna Bogdana,
Am recitit pe blogul tau experienta operatiei de apendicita/peritonita….acum sunt in aceeasi situatie.
Vineri am fost diagnosticata cu apendicita acuta de catre un Dr de la Universitar care vroia sa ma opereze in seara respectiva si-mi spunea ca in 2-3 zile sunt acasa.
M-am panicat in fata acestui scenariu si am fugit din spital pe semnatura.
Am 2 copii din care cel mic are 6 luni si este alaptat exclusiv.
Am incercat de-a lungul timpului sa-i dau lapte praf sau lapte muls dar nu vrea sub nici o forma sa tina tetina in gura. Nici cu seringa nu am avut mare succes.
Acum sunt acasa dar nici asa nu mi-e bine pentru ca stau cu drobul de sare…ma doare burta, nu mananc mai nimic de frica si evit sa iau si copilul mic in brate.
Mi-am luat inima in dinti si m-am hotarat sa merg luni la un alt control si eventual sa ma operez.
Poti te rog sa-mi spui unde ai facut tu intervetia? Ar fi minunat daca as putea ajunge acasa in aceeasi zi, ca tine.
A fost cumva interventie laparoscopica?
Trebuie sa iau o decizie asap si m-ar ajuta mult raspunsul tau.
Mersi tare.
Delia.
Buna mamici…..
Pe dna doctor Culcer am cunoscut-o acum 16ani odata cu venirea primul meu copil pe lume.Este o persoana responsabila,un medic extraordinar,un om cu un caracter rar intalnit,calm,cald si daca as putea alege inca o data locul nasterii,medicii si asistentele care m-au ajutat in acele clipe pentru cele 2cezariene tot Spitalul Universitar as alege cu tot personalul de acolo.Anii au trecut si din pacate nu mai stiu nimic de dna doctor dar stiu ca si peste 25de ani imi voi aduce aminte cu drag de dansa…..va pup cu dor si drag!Liliana Pruteanu