Ca m-am distrat scriind toate materialele pentru Avon Connects asta cred ca deja se stie. Insa la nici unul nu m-am distrat cum m-am distrat la ultimul, chiar daca in momentul in care am aflat care era tema/dilema parinteasca pe care ar fi trebuit sa o rezolv, m-am uitat chioras :).
A urmat o perioada scurta de tumult intern, gen „ce sa scriu? sa scriu despre noua obsesie a baietilor cu „pipicacagunoi”, cu care eticheteaza aproape orice lucru care nu le convine, de ne-au iesit peri albi de cate ori am tot auzit-o zilnic? sau sa scriu la modul serios despre cum obiceiul Rebeccai de a-si suge degetul a dat in deglutitia infantila de acum e nevoita sa poarte ditamai fieratania in gura?”. Vedeti, din tantar poti sa faci armasar. Mai ales daca gandesti prea mult lucrurile. Asa ca am decis sa ma las influentata de inspiratia de moment. Ce a iesit? Cititi in continuare….
Va amintiti poate din copilarie de cate ori vi se spunea: “nu iti mai roade unghiile”, nu te mai scobi in nas”, “nu iti mai roade buzele”, “stai si tu la masa ca o domnisoara”, “nu tine coatele pe masa”, “nu plescai”, “mananca cu gura inchisa”, “nu ragai, ca nu e frumos”… Toate aceste obiceiuri erau dovada unei rele cresteri, iar unul dintre cele mai oribile cosmaruri ale parintilor nostri era acela de a fi considerati niste ratati in cresterea propriilor odrasle.Well, partial de acord cu asta, caci da, sunt semne de ‘rea’ crestere daca le vezi pe la cate un adult, insa o parte din ele tin de comportamente obsesiv compulsive si mai putin de buna crestere, sau de fapt de presupusa lipsa a ei. Nu intru in detalii psihologice, dar cam asa este.
Ca tot veni vorba, voi cum va descurcati cu aceste „obiceiuri proaste”? Chiar sunt curioasa sa aflu ca in mine inca se duce o batalie apriga intre „strictetea” dobandita de la parinti cu „relaxarea” la care inca de multe ori visez!
Exact cum spui, unele tin de OCD. Stiu din proprie experienta, eu nu mi-am ros unghii sau supt degete, dar continui si acum, spre 40 de ani sa-mi musc buzele. N-am reusit niciodata sa scap de tic, am incercat si cu binele si cu raul (pana la faza la care mi-am rugat consortul sa-mi arda cate una cand ma vede, era haios cand ne vedea lumea, el imi dadea o scatoalca si eu ii multumeam… din pacate n-a folosit la nimic, probabil am sa car cu mine ticul si la doi metri sub pamant…). Ce te faci atunci cand obiceiurile astea genereaza probleme? De sanatate, psihologice sau te miri ce altceva? De exemplu fiu-meu se scobeste in nas, nu se opreste nici cand ii curg siroaie de sange, mi-e ca o sa ne trezim cu o frumusete de infectie la un moment dat. Avem faze mai bune, cand o pot tine sub control si faze mai rele cand efectiv n-am ce face, dar de scapat definitiv… nici o sansa deocamdata… Complicat rau :-)
Ah, Simona, la fel imi decojesc si eu buzele. La trei zile se reface pielea si o iau de la capat… Radu e exasperat, mama mea la fel. Cand ma vad ca imi rod pielea de pe buze ii apuca pandaliile… Si de fapt nu e vorba de ambele buze, si doar de cea de jos. Pentru buza de sus nu am nici un apetit :)))
Idem. Doar aia de jos e delicioasa ;-)
Si eu imi rod buza de jos! Chiar si acum am o frumusete de „buba”…cum zice Andrei. :))
Eu am o problema cu faptul ca Andrei isi suge degetul…deja prevad o frumusete de aparat dentar…la cum au crescut dintii in toate directiile. Dar sincer, il las in pace momentan…sa vad cat il tine. Sper sa nu ajungem in clasa I cu degetul in gura.